Piatra Naturala

Situat pe malul marelui fluviu Nil, langa Cairo, ansamblul celor trei piramide egiptene de la Giseh este singura dintre cele sapte minuni ale lumii antice care mai exista in zilele noastre.

Imensele constructii au o vechime de peste 4500 de ani, cea mai mare dintre piramide fiind considerata si azi cel mai mare edificiu cladit vreodata. Piramidele lui Keops, Kefren si Mikerinos au fost ridicate intre anii 2700 - 2500 i.e.n, langa vechea capitala egipteana Memphis, in cinstea celor trei faraoni egipteni carora le poarta numele.

Dupa toate probabilitatile, primele piramide au aparut in jurul anului 2900 i.e.n., in timpul dinastiei a III-a. Pentru ca cei care le-au construit doreau ca acestea sa aiba inaltimi de 70-80 de metri si o panta superioara de 50 la suta, arhitectii au fost obligati sa rezolve o serie de probleme aparent insurmontabile. Imhotep a fost primul care s-a luptat cu aceste greutati, iar solutia aleasa de el a fost cea a folosirii unor pietre de dimensiuni mici, unite printr-un liant din argila, deoarece blocurile de piatra de care dispunea, extrase din carierele locale, erau dificil de taiat in figuri regulate. Din pacate, insa, priza se facea foarte lent, iar stabilitatea pe termen scurt nu putea fi asigurata, motiv pentru care Imhotep a optat pentru o piramida in trepte. Concret, a construit pereti interni de sustinere, inclinati spre interior, paraleli si regulat spatiati, partea lor superioara formind contratreapta treptelor piramidei. Acesti pereti au fost realizati din blocuri de dimensiuni mici, iar spatiile dintre ele au fost umplute cu diferiti lianti.
Acest sistem a fost adoptat de toti faraonii din cea de-a III-a dinastie. Resturile piramidei de la Meidum, construita de ultimul faraon al acestei dinastii, demonstreaza ca tehnica a fost perfectionata foarte mult in timp, peretii interni de sustinere fiind aproape perfecti.
Intre piramida lui Djeser, de la Saqqarah, prima construita de Imhotep, si cele ridicate ulterior exista, totusi, unele mici diferente, chiar daca principiul dupa care au fost construite a ramas acelasi. In timp ce in cazul primei piramide camera funerara era sapata in piatra, sub piramida, in cazul celorlalte camera a fost ridicata la nivelul bazei.

Unul din marile secrete ale marii piramide este acela ca aceasta respecta prin constructie proportiile misteriosului numar de aur. Astazi se stie despre constructia piramidelor, templelor si mormintelor din Egipt ca sunt asezate astfe incat acestea dau o proiectie fidela a unor constelatii si chiar a Caii Lactee. Unii oameni de stiinta precum Roky McCollumn sau Robert Bauval au descoperit ca aliniamentul celor trei piramide de la Ghizeh formeaza o spirala de aur (ce pastreaza proportia exacta a numarului de aur f = 1,218…) care se suprapune exact peste harta astronomica a “braului lui Orion” iar sfinxul se afla pe axa de simetrie a dreptunghiului de aur in care se inscrie spirala.

Robert Bouval a fost primul care a aratat ca structurile de la Ghizeh reflecta ordinea stelelor din constelatia Orion. Egiptenii credeau ca Osiris isi avea resedinta in aceasta constelatie sugerandu-se deci importanta acesteia in religia lor. Totodata axul coluarului de acces la mormantul din piramida este centrat pe steaua polara cu o precizie impresionanta: 4 minute fata de unghiul facut in raport cu una din stelele Dragonului care prezinta exact nordul geografic. Cele 4 unghiuri ale bazei patrate se afla indreptate pe cele 4 puncte cardinale cu o perfecta exactitate sau inmultind inaltimea piramidei cu 1 miliard rezulta exact distanta de la Pamant la Soare, adica 150 milioane de kilometrii. Nenumaratele exemple ar putea continua.

Piramidele au un amplasament de o complexitate arhitecturala colosala ce tradeaza multe insusiri si aplicatii stiintifice sau mistice. Toate acestea vrand sa reflecte perfectiunea si cunoasterea. Din cele mai vechi timpuri geomantia, amplasarea, forma si proportiile aveau o mare importanta in culturile marilor popare luind nastere adevarate stiinte ca Feng Shui sau geomantia indiana chiar mai veche decat aceasta. Toata aceasta stiinta conferea echilibrul optim spiritual si material. De aceea unele constructii mai speciale precum piramidele de la Ghizeh, aveau rolul de a modifica starea de constiinta adaptand-o la parametrii optimi pe care constructia ii reflecta. In acest caz conferind inalte experienta spirituale. In acest sens cunoscutul gazetar si publicist englez Paul Brunton in “Egiptul secret” trasand anumite paralele intre traditiile antice si forme, bazandu-se pe texte scrise spunea ca piramidele au fost utilizate in practicarea anumitor ritualuri cum ar fi dedublarea astrala o practica foarte des intalnita in antichitate. Prin forma si proportiile lor piramidele facilitau astfel practicarea inaltelor stiinte oculte ce deschideau spre misterele universului. Astfel calatoriile in constelatia Osiris se faceau in stare de transa extatica, dedublare astrala. In acest sens s-au gasit numeroase potiuni din amestecuri de plante sau alte substante, incantatii si forme de practica rituala care favorizau aceasta.

Construirea ultimelor piramide nu a intimpinat dificultati majore. Kefreu a beneficiat de infrastructura lasata de Keops, dar piramida lui Mykerinos a dezvaluit semnele unui declin inevitabil, care a vizat nu numai dimensiunile, ci si calitatea constructiilor. Toate piramidele construite in timpul celei de-a V-a dinastii au fost supuse eroziunii, iar constructiile de la Abu-Sir, dintre Saqqarah si Giza, sint elocvente in acest sens, prezentindu-se astazi sub forma unor gramezi de pietre!
Mult mai mici decit primele piramide, noile constructii au constituit, totusi, adapostul unor comori inestimabile: textul gravat pe peretii camerelor funerare a devenit astazi cel mai vechi corpus religios din istoria omenirii. In timpul dinastiei a VI-a, eforturile arhitecturale s-au desfasurat in sensul protejarii camerelor funerare si ale textelor sacre, restul constructiei cazind undeva pe locul al doilea. De altfel, toata aceasta decadere nu a facut altceva decit sa anunte sfirsitul Vechiului Imperiu.

Constructorii piramidelor nu erau scavi ci muncitori platiti, fapt ce se pare ca a contribuit la declinul lor, odata cu scaderea autoritatii faraonilor. Dupa perioada de dezordine care a urmat, citiva faraoni au persistat in a construi piramide din piatra. Dar, succesorii lor au abandonat pina la urma aceasta traditie si si-au cautat refugiul in Valea Regilor .

Desi, in timp, piramidele si-au pierdut maretia si importanta pentru egipteni, ele raman cele mai impunatoare constructii facute vreodata. Chiar si Napoleon, cand a invadat Egiptul in 1798, si-a exprimat admiratia printr-o celebra maxima: “Soldati! Priviti varful acestor piramide! De acolo, de sus, ne privesc peste 40 de secole!”

“Omul se teme de Timp, iar Timpul se teme de Piramide.”

Simbol al bogatiei si uneori al rafinamentului, pietrele pretioase au facut dintotdeauna obiectul dorintei a multora dintre doamnele inaltei societati. Va prezentam un top al pietrelor care ating superlativul „pretiosului”:

Jeremejevit - 2.000 de dolari/Carat

Jeremejevitul este o piatra pretioasa originara din Namibia. Se pronunta "ye-rem-ji-vit" si este o piatra transparenta, cu nuante de albastru sau galben. Forma ei in stare pura este de obelisc, putand fi usor confundata cu acvamarinul. Piatra a luat numele celui care a descoperit-o in 1883, mineralogul rus Pavel Jeremejev.

Opal negru - 2.355 de dolari/Carat

Australia este cel mai important furnizor de opal, in prezent minele australiene asigurand 95% din productia de opal a lumii. Restul de 5% provine din Mexic, nordul Braziliei, Idaho si Nevada. Mai nou s-au descoperit zacaminte de opal si in Etiopia si Mali. Opalul negru si cel semi-negru sunt pietrele pretioase cu cel mai frumos joc de culori.

Beril Rosu, Smarald - 10.000 de dolari/Carat

Berilul rosu este cea mai rara specie de beril, care include smaralde si acvamarine. Berilul rosu a fost descoperit pentru prima data in 1905, in Thomas Range, disctrictul Juab, Utah, insa in forma prea precara pentru a putea fi extras. Abia la sfarsitul anilor `50 s-au descoperit zacaminte consistente de beril, in Muntii Wah Wah din Utah, iar din 1978 a inceput extragerea acestuia.

Musgravit - 35.000 de dolari/Carat

Musgravitul este una dintre cele mai noi si mai rare pietre pretioase din lume. In compozitia sa intra in principal beriliu, magneziu si aluminiu. Piatra a fost denumita astfel dupa orasul Musgrave (Australia) in care a fost descoperit primul zacamant. S-au mai gasit mici zacaminte de musgravite si in Madagscar, insa erau de o calitate prea proasta pentru a putea fi exploatate.

Grandidierit - 50.000 de dolari/.5 Carat

Grandidierite este o piatra pretioasa de culoare albastru-verzui, descoperita in Madagascar. Ea a fost numita astfel dupa cel care a descoperit-o, exploratorul francez Alfred Grandidier.

Painit - 50-60.000 de dolari/Carat

Painitul a fost considerata a fi una dintre cele mai rare minerale din lume, in ziua de astazi mentinandu-se printre cele rare. A fost descoperita in 1950, in Myanmar, de catre Arthur C.D. Pain, care a si dat numele pietrei. Pentru multi ani la rand s-a stiut de existenta doar a trei mici bucati de painite. In 2005 erau inregistrate circa 25.

Garnet albastru - 1.5 milioane de dolari/Carat

Garnetul se gaseste in multe nuante, printre care si rosu, portocaliu, galben, verde, albastru, mov, maro, negru, roz si incolor. Dintre toate acestea, cea mai rara este garnetul albastru, descoperita in 1990, in Bekily, Madagascar. S-au mai intalnit zacaminte de garnet albastru si in Statele Unite, Turcia si Rusia. Piatra isi schimba culoarea de la albastru-verzui – la lumina zilei, in mov – la lumina incandescenta, ca rezultat al unei mari cantitati de vanadium continuta in structura sa. In 2003 a fost vanduta cea mai scumpa piatra garnet albastru - 6.8 milioane de dolari pentru 4.2 carate.

Serendibite 1.8-2 milioane de dolari/Carat

Serendibite, descoperita in Sri Lanka, are o compozitie complexa, care include: calciu, magneziu, aluminiu, silicon, boron si oxygen. Pana acum se stie de existenta doar a trei specimene taiate, de 0.35 carate, 0.55 carate si 0,56 carate. Primele doua au fost descoperite de specialistul in pietre rare, D. P. Gunasekera. Cea mai mica dintre ele a fost vanduta cu 14.300 de dolari per carat.

Diamante rosii - peste 2 milioane/Carat

Diamantul rosu este o piatra foarte rara si, la vederea pretului per carat, as putea spune ca e cu adevarat „pretioasa”. The Argyle Mine din Australia produce o cantitate foarte mica de astfel de diamante, iar cea mai mare si mai frumoasa dintre ele este vanduta anual - sau din doi in doi ani - pentru cateva milioane de dolari.

Jadeite peste - 3 milioane de dolari/Carat

Pana acum cativa ani aceasta piatra era pentru cercetatori un mister, stiindu-se doar ca prima bucata a fost descoperita in Guatemala. Cea mai scumpa bijuterie cu jadeite a fost vanduta la o licitatie din Hong Kong, in 1997, pentru suma de 9,3 milioane de dolari. Colierul numara 27 de astfel de pietre, cu o marime de aproximativ 0,5 mm fiecare.

Manastirea Horezu (Manastirea Hurezu), cea mai de seama ctitorie a domnului martir Constantin Brancoveanu (1688-1714), sinteza a artei romanesti din acel timp, a fost construitaintre anii 1690 si 1693, biserica mare a asezamantului fiind tarnosita la 8 septembrie 1693. Insemnarile marelui domnitor, aflate in biblioteca manastirii, arata ca “intr-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie si am inceput a zidi manastire”.
Interesul domnului Constantin Brancoveanu pentru ridicarea acestui sfant lacas este documentat si in crezul sau, asa cum apare el pe pisania care se afla deasupra usii de intrare in biserica mare a manastirii: “Nu voi intra in salasul case mele, nu voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaus tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iocob”.

Lucrarile de constructie si decorare ale ansamblului au fost date spre supraveghere lui Parvu Cantacuzino, varul primar al domnitorului. Dupa moartea acestuia in anul 1691 este numit ispravnic Cernica Stirbei, fost mare armas.

Definitivarea lucrarilor a avut loc in toamna anului 1697, dar biserica mare fusese terminata deja la 1693. Boltile bisericii fusesera finisate in iunie 1692, data dupa care fura initiate lucrarile de pictura murala. Iata ce nota insemnarile sale marele domn: “…septembrie 6, miercuri, am sosit la Hurezi si manastirea tarnosit septembrie 8 vineri…” .

Manastirea, cel mai mare ansamblu monastic din Romania, este construitape valea raului Romanii de Jos, in satul care la acea vreme se numea Hurezi (actual Romanii de Jos), nume care ulterior a fost luat de targul de peste deal, actualul oras Horezu, intr-un colt pitoresc sub muntii Capatanii, unde singuratatea si linistea este tulburata doar de strigatul huhurezilor, pasarea care a dat si denumirea locului. La data intemeierii exista in vecinatatea Hurezilor un schit, al carui ctitor ramane necunoscut. Satul se afla in domeniul Brancovenilor inca inainte de urcarea pe tron a intemeitorului manastirii actuale.

Mesterii care creaza aceasta capodopera, impulsionati de spiritul ctitorului Constantin Brancoveanu, sunt Istrate lemnarul, Vucasin Caragea pietrarul si Manea vataful zidarilor. Cei care au executat pictura, terminatala 30 septembrie 1694, au fost Constantin Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ichim. Ei imortalizeaza in pronaosul bisericii mari chipurile celor doua familii, familia Brancoveanu si familia Cantacuzino.

Lacasul este o remarcabilarealizare a artei brancovenesti, care se distinge prin originalitate, maestria liniilor si culorilor.
Iata ce spunea despre executia maiastra a pridvorului sfantului lacas marele istoric al neamului, Nicolae Iorga: “Frumos pridvor pe stalpi lucrati cu o mare bogatie de podoabe… cu un rand de stalpi tot asa mestesugiti sculptati… flori de piatra in jurul usii celei mari si a tuturor ferestrelor”. In lucrarea sa “Bizant dupa Bizant”, Iorga caracteriza manastirea cu formele ei renascentiste drept “…continuatoare a civilizatiei romane, ai carei mostenitori in Europa de Rasarit sunt romanii” .

La 25 aprilie 1695 ilustrul ctitor al lacasului inzestreaza manastirea, asa cum reiese dintr-un hrisov, cu o serie de mosii din Valcea, Dolj, Mehedinti si Ilfov.

Ansamblul monastic

Intreg ansamblul se remarca prin conceptul unitar. El este structurat pe axa principalaest-vest, pe care sunt aliniate gradat patru lacase de cult, construite in etape diferite si de ctitori diferiti.
Ansamblul monastic se compune din:

• Biserica propriu-zisaa manastirii, ctitorita de marele domnitor si carturar Constantin Brancoveanu, aflata in centrul incintei cu hramul Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena.
• Biserica bolnitei, ctitorita de doamna Maria, sotia domnitorului, la 1696.
• Schitul “Sfintilor Apostoli”, ctitorit de staretul manastirii Ioan Arhimandritul la 1698.
• Schitul Sfantului Stefan, numit astfel dupa numele fiului cel mare al domnitorului, ctitorit de acesta la 1703.

Incinta principala, pe plan dreptunghiular, este flancatala nord de corpul etajat al chiliilor, cu fatada structurata in mod armonios de anfilada de arcade. La sud se afla resedinta domneasca, incununata de turnul clopotnita si avand o impunatoare sala de sfat. Pe latura de vest se aflasala trapezei si, deasupra acesteia, paraclisul.
Manastirea Horezu a fost inclusa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Biserica principala

Construita intre 1690 si 1693 pe un plan trilobat, biserica Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena dezvolta modelul Bisericii episcopale a Manastirii Curtea de Arges in sensul unor forme mai elansate si prin adaugarea unui pridvor tipic stilului brancovenesc, cu arcade sustinute de zece coloane de piatra, impodobite cu ornamente tipice Renasterii tarzii. Fatadele sunt decorate cu panouri dreptunghiulare si firide ornamentale cu cercuri.
Ancadramentul usii de intrare este din marmura sculptata, pisania contine stema Tarii Romanesti si pe cea a familiei Cantacuzino. Drept constructori ai edificiului sunt mentionati Manea, “vataf al zidarilor”, Istrate lemnarul si Vucasin Caragea pietrarul.

Biserica adaposteste un deosebit de valoros ansamblu de pictura murala, executat intre anii 1692 si 1694 de mesterii greci Constantinos si Ioan, precum si de mesterii zugravi romani Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim. Pe langa scenele religioase se afla, in pronaos, o galerie de portrete ale Brancovenilor, Basarabilor si ale Cantacuzinilor.
Ciclul incepe cu portretul lui Datco din Brancoveni, boier care a trait la inceputul secolului al XVI-lea, cu Basarab al III-lea cel Batran si postelnicul Constantin Cantacuzino, culminand cu tabloul votiv care-i reprezintape membrii contemporani ai familiei Brancoveanu.

Catapeteasma monumentala, din lemn de tei sculptat si poleit, precum si candelele de argint sunt donate de Doamna Maria Brancoveanu. In posesia manastirii se aflasi alte valoroase obiecte de cult, in mare parte danii din timpul intemeierii bisericii: picturi, sculpturi in piatrasi in lemn.

Primul staret al manastirii, Ioan Arhimandritul, este inmormantat in biserica principala.
Domnitorul Constantin Brancoveanu ctitorise asezamantul dorind sa-si afle un loc de veci in incinta acestuia. Conform acestei destinatii biserica adaposteste si mormantul domnitorului, nefolosit deoarece Brancoveanu a fost inmormantat la biserica Sfantul Gheorghe din Bucuresti.

Biserica a fost reparata si restaurata in 1827, 1872, 1907-1912 si 1954-1964.
O ctitorie a Doamnei Maria din 1696, bolnita a fost finisata in 1699 si contine picturi ale mesterilor romani Preda, Nicolae si Ianache.
Edificiul a fost construit in 1698 si pictat in 1700 de ierodiaconul Iosif si de Ion.

“Biblioteca lui Constantin Brancoveanu”

Constantin Brancoveanu, ca om de o aleasa cultura a epocii sale, distingandu-se prin inteligenta si mult echilibru politic, reuseste sainfiinteze tipografii si sa tipareasca numeroase carti. Din acest motiv manastirea Hurezi devine un puternic centru cultural al Tarii Romanesti. Aici a infiintat domnitorul vestita biblioteca, ramasa peste veacuri sub denumirea de Biblioteca lui Constantin Brancoveanu, care mai numara in prezent aproximativ 4000 de volume. Catalogul bibliotecii intocmit la 1791, arata ca aceasta dispunea pe vremea aceea de 382 de volume de carte tiparita si 46 de manuscrise. De remarcat este ca dintre acestea 115 volume erau scrise in limba romana. Despre importanta acestei biblioteci graieste inscriptia din 1708, aflata deasupra usii edificiului: ” Biblioteca de hrana dorita sufleteasca aceasta casa a cartilor imbie inteleapta imbelsugare”. Aceasta biblioteca cuprinde importante lucrari ale vremii: Odiseea lui Homer (tiparitala Basel la 1541), Tragediile lui Euripide (tiparite la Basel in 1551), Novellae adaugate de Iustinian I cel Mare Codexului sau (tiparite la Paris in 1568), precum si lucrari ale istoricilor bizantini (Ana Comnena, Laonic Chalcocondil, Ioan Zonaras, Constantin Manasses).

Dragostea de slova romaneasca a domnului erudit determina chemarea arhimandritului Ioan din Campulung, pentru a copia pe la 1700 cunoscuta carte populara “Varlaam si Ioasaf”. Tot acesta va mai scrie “Pomelnicul manastirii Hurezi”.
Pe la 1754 vine la Hurezi invatatul Rafail. Acesta transcrie “Halima” (1783) si ne lasa importante insemnari despre Viata lui Petru cel Mare si Istoria Rusiei. Alt carturar, Dionisie Eclesiarhul, scrie in 1788 “Intrebari si raspunsuri ale dumnelui Constantin Cantacuzino, fratele raposatului Serban Voievod Cantacuzino”. Dionisie este si cel care pune in circulatie o editie in trei volume a culegerii O mie si una de nopti. Multi alti carturari au lasat de asemenea posteritatii lucrari de importanta covarsitoare pentru cultura romana.