Fiinţa umană pare a fi organic şi ancestral legată de cîteva elemente naturale cum sînt lemnul sau piatra. Marile construcţii ale Antichităţii, care au trecut cu bine examenul trecerii timpului, pentru că le admirăm şi astăzi, mai bine sau mai rău conservate, dar la fel de impresionante, s-au făcut aproape exclusiv din piatră naturală. Ea s-a păstrat peste vremuri datorită calităţilor proprii, fără a fi supusă la nici un fel de tratamente de protecţie de care dispune omul modern.

Arhitecţi, designeri

Şcollie de arhitectură contemporane au departamente strict specializate în utilizarea pietrei atît ca element strict constructive, cît şi ca piesă cu valenţe decorative. În unele zone, prin tradiţie milenară, piatra este venerată şi absenţa ei din casă ori din grădină este de neconceput, cea mai bună demonstraţie în acest sens fiind felul în care este valorificată în arhitectura niponă.

Designerii de interior sau peisageri au şi ei pe planşete proiecte dedicate pietrei şi care speculează impactul acestui material asupra fiinţei umane. Aria de utilizare este greu de limitat, iar funcţiunile sînt diverse şi mereu diversificate. Piatra naturală poate avea consistenţe, culori, venaturi, nuanţe diferite. Ea poate fi utilizată în stare aproape brută, dar poate fi şi prelucrată extrem de complex fără să îşi piardă nimic din valoarea de întrebuinţare.

Placări şi pavaje

Una dintre cele mai frecvente utilizări a pietrei naturale este arta placărilor şi pavajelor. De la mozaicurile din piatră ale Antichităţii, adevărate opere de artă, pînă la simpla pietruire a unei terase sau alei, piatra a rămas o soluţie în egală măsură funcţională şi spectaculoasă.

Formele geometrice regulate, contururile aleatorii, montajul riguros ori “întîmplător”, constanţa sau alternanţa culorii sînt numai cîteva dintre trucurile care pot face atractivă şi memorabilă o zonă pavată cu piatră. Piatra este la fel de spectaculoasă şi eficientă atunci cînd e utilizată pentru placări verticale ale pereţilor exteriori sau interiori. Ea poate fi utilizată pentru acoperirea unor suprafeţe mari sau pentru a crea o zonă de maxim ineres visual. Este remarcabilă din punct de vedere estetic, uşor de montat, simplu de întreţinut.

În jurul focului

Piatra şi ruda ei mai nobilă, marmura, sînt adesea utilizate pentru construcţiile care protejează un focar, indiferent de destinaţia acestuia. Şemineele de interior, construcţiile de tip barbeque pentru grădină, cuptoare de pîine de mici dimensiuni, zone îngrădite pentru focuri de tabără sînt construite sau placate cu piatră sau marmură. În stare brută, şlefuită sau sculptată, piatra este un bun termoconductor, iar efectele estetice ale placării sînt de necontestat.

Faceţi diferenţa dintre un focar decorat cu orice alt material şi unul la care s-a utilizat piatră şi veţi vedea că, fără ezitare, îl veţi alege pe cel de-al doilea. Chiar şi în situaţiile (pe care nu le recomandăm) în care aveţi de-a face cu o piatră artificială bine realizată.

Faţade şi arcade

Piatra naturală este un element architectural de mare impact pentru decorarea faţadelor principale ale clădirilor, pentru identificarea unei zone ce se cere accentuată. Ea poate fi asociată cu orice alt material de construcţie, avînd o calitate de înnobilare a pieselor alăturate sau apropiate.

Frontonul unei case, o arcadă construită din piatră, ancadramentele ferestrelor sau uşilor principale, brîul de piatră din jurul casei vor fi întotdeauna valori estetice importante. Acolo unde stilul de amenajare a interiorului o permite, utilizarea unor elemente decorative sau funcţionale din piatră este întotdeauna binevenită, dacă nu chiar necesară.

Nu întîmplător designerii contemporani cei mai cunoscuţi propun piese masive din piatră naturală aproape în toate zonele casei. De la cel mai elementar blat de lucru din bucătărie pînă la căzile de baie sau chiuvetele săpate în piatră sau piese de mobilier masive, marile companii ţin la mare preţ piatra naturală şi utilizarea ei strict funcţională.

Protecţie şi împrejmuiri

Bucăţile de rocă naturală, brute sau finisate, pot fi soluţia ideală funcţional şi estetic pentru lucrări de protecţie sau împrejmuire a proprietăţii. Ele sînt elemente recomandate pentru rezistenţă, soliditate, aspect estetic şi, nu în ultimul rînd, costuri reduse atunci cînd vorbim despre lucrări de amenajare exterioară. Piatra naturală se fixează şi se stabilizează în teren acumulînd elemente vegetale. De asemenea, trecerea timpului îi conferă un aspect deosebit prin patina obţinută tot pe cale naturală, fără nici un fel de interveneţie chimică sau fizică suplimentară.

Compozitie bicolora
Albul simbolizeaza inocenta si puritatea, reflecta lumina, fiind considerat o culoare de vara. Asa ca, ce-ar fi sa folositi albul drept culoare dominanta in redecorarea livingului? Designerii considera ca dubletul alb-negru este cel mai puternic contrast cromatic, simbol al elegantei si al rafinamentului. Anul acesta, din nou, albul si negrul se alatura, creind ideea de ambient simplificat si redus, dar extrem de elegant. Alegerea acestei combinatii cromatice pentru interioare are semnificatii profunde in plan psihologic. Astfel, aceasta directie stilistica de interior, bazata pe cele doua nonculori, imbina puritatea cu sentimentul de amorf. Din acest motiv, organizarea unui spatiu de locuit prin elemente de mobilier, de decor sau chiar de recuzita diurna se poate transforma, la fel ca in cazul lucrarilor de grafica, intr-o compozitie cu un grad mai inalt de expresivitate decit cele monocrome si policrome. Totul trebuie amenajat astfel incit sa se creeze centre de interes de culoare neagra intrerupte, intrepatrunse, intretaiate, conturate sau pur si simplu pulverizate exploziv de lumina albului.

Mai multe feluri de alb
Albul este preferat de designerii de interior pentru ca este deschis, neutru si se potriveste cu orice. O camera alba poate fi relaxanta si linistitoare, racoroasa si proaspata sau romantica si stralucitoare. Nu va mai ramine decit sa alegeti albul potrivit pentru stilul de interior preferat. Nuantele calde de alb sint extrem de elegante si creeaza o atmosfera sofisticata, de paradis relaxant. Aceste tonuri se potrivesc cel mai bine pe suprafete mate, cu texturi pretioase cum ar fi pielea, matasea, catifeaua. Citeva accente de mov sau auriu pot conferi un aer „glamour“ unui spatiu cu tema cromatica alb. O varianta supermoderna o reprezinta alburile stralucitoare, in tonuri reci, lucioase. Otelul, sticla mata, plexiglasul, portelanul, toate acestea sint ingredientele unui interior foarte „trendy“. Albul si negrul pot fi folosite intr-o gama larga de nuante si texturi. De la griuri intermediare, la nuante intense, sidefate sau laptoase. Un decor alb antique are valente clasice si aminteste de interioarele mobilate stil Ludovic al XVI-lea.

Huse imaculate
In design, ca in viata, extremele se atrag, iar contrastul este metoda sigura de obtinere a unui efect spectaculos. Combinatiile diferitelor nuante de alb pot fi foarte interesante daca sint alaturate texturi sau chiar stiluri diferite. Astfel, o pardoseala lucioasa poate sa puna foarte bine in valoare un mobilier clasic. Sau, opusul, o pardoseala de lemn mata in combinatie cu piese de mobilier ultramoderne, stralucitoare, poate fi o alta combinatie atragatoare. Albul este o culoare pretentioasa, se murdareste repede, se pateaza si, de multe ori, ramine asa. Cu toate acestea, efectul unui interior alb este foarte sic. Exista citeva trucuri pentru a crea o impresie generala de alb. O canapea este inutila daca nu poti sa te tolanesti pe ea cu un pahar de vin rosu si cu riscul de a scapa o picatura pe textura. O varianta ar fi canapelele cu huse detasabile, care pot fi spalate, sau cele dintr-un material suficient de lucios pentru a nu permite patarea. Acelasi lucru este valabil si pentru scaune, fotolii sau pouf-uri. La huse albe, se potrivesc pernute tot albe.

Legea contrastelor
Ce poate fi alb intr-o locuinta? Canapeaua, perdelele, mocheta, covorul, dusumeaua, mobila, cuvertura, pernutele, chiar si accesoriile: vaze, lampi, bibelouri. Dar nu toate simultan. Albul este o culoare obositoare, monotona, din loc in loc, presarati o pata de culoare: un tablou pastelat, un aranjament floral multicolor, o carpeta. Piesele de mobilier sint frumoase, mai ales cele grele, dar nu pe un perete alb. In plus, necesita stergerea prafului si de doua ori pe zi. Peretii albi sint o solutie foarte buna, chiar daca nu iti doresti un „look“ complet alb. Albul mareste vizual spatiul si, prin neutralitatea sa, se potriveste cu orice. Deci, pe o zugraveala alba, puteti alege o mobila neagra. Contrastul puternic va da o nota de eleganta greu de contestat. Sa nu uitam toate accesoriile de genul tablourilor moderne cu rame negre sau al obiectelor de metal alb si negru, lenjerii de pat, cuverturi, candelabre si veioze de culoare neagra. Peretii vopsiti in alb vor fi un fundal perfect pentru fotografiile de familie. Tablourile in nuante de alb si negru avind un punct de rosu sau auriu vor face cu siguranta senzatie, alimentind efectul de eleganta, dar si de straniu.

Patrate albe, patrate negre
Pentru ca totul sa fie perfect, pardoseala va fi si ea alba. Fie ca e pentru un parchet, o mocheta sau un alt fel de finisaj lucios de tipul vopselelor epoxilice in nuante deschise de alb, trebuie tinut cont de destinatia spatiului respectiv. Astfel, intr-o incapere mai intima, cum este dormitorul, in care circulatia este mai redusa, se potriveste foarte bine un covor alb sau crem, latos, din fibre naturale. In living, merge un parchet deschis, care, prin textura sa lucioasa, permite o curatare mai usoara si rapida. Podeaua poate fi transformata intr-o uriasa tabla de sah cu patratele albe si negre. Pentru interioare mari, spatioase, holuri de primire merge de minune o marmura neagra cu colonade albe. De asemenea, puteti folosi gresie alba cu bordura neagra. Daca preferati covoarele sau mochetele, alegeti modele cu forma patrata sau ovala, mai mici ca dimensiuni in culorile alb, negru sau gri.

Baia in doua culori
Camerele care se preteaza cel mai bine la aceasta combinatie sint camerele micute de genul bailor, holurilor sau dormitoarelor. In bucatarie, albul este foarte potrivit, dind impresia unui laborator, imperiu al curateniei si igienei. Asadar, o bucatarie complet in alb este stralucitoare, spatioasa si foarte rafinata. Pardoseala poate fi o gresie alba cu vinisoare negre. La fel, si baia. Albul combinat cu nuante de albastru creeaza senzatia de curatenie si plutire. Baile cu gresie neagra sau carouri combinate de alb si negru, blat de marmura neagra simpla si chiuveta alba, vas de toaleta alb, cu accesorii de genul robinetelor, suportului pentru sapun si prosoape, evident aurii, vor fi mereu moderne si elegante. Spoturile de lumina vor crea reflexii interesante pe marmura neagra.

Matase neagra in dormitor
Dormitorul poate avea podeaua in carouri alb negre, iar patul cu baldachin va fi din lemn negru care va contrasta perfect cu lenjeria alba. Merge si un pat obisnuit, dar cu lenjerie neagra de matase.

Piesele de mobila vor fi evident negre. Tapetul de pereti ar trebui sa fie alb, la fel si semineul. Culoarea aurie se strecoara subtil in decor prin scaunele si suporturile de luminari. Sint perfecte lenjeriile de pat alb cu negru, fie dungi, fie degradeuri. Daca aveti lenjerii de pat albe le puteti pune in evidenta adaugind o cuvertura neagra sau perne negre si, bineinteles, un scaun negru intr-un colt. Pentru a varia putin, puteti adauga in fiecare sezon cite un accesoriu de alta culoare, in special perne. Acestea pot fi roz, galbene sau verde pal, mai ales vara, si rosii, verde inchis sau aurii iarna.

Accesorii de metal
Accesoriile sint foarte importante, lampile, vesela, lenjeria si alte detalii de acest tip, toate albe, pot conferi acea nota de clasa si stil de care are nevoie orice interior cu pretentii. Combinatiei negru-alb i se potrivesc formele simple, geometrice. Si serviciile de portelan alb si negru sint foarte apreciate. Decoratorii cred ca in fiecare camera trebuie sa existe un pic de culoare neagra. Aceasta pentru ca utilizarea culorii negre aduce de fapt un punct de focalizare coloristica. Intotdeauna accesoriile de culoare neagra cum ar fi lustrele, o piesa de mobilier, liniile de pe materiale sau pereti, tablourile inchise la culoare capteaza atentia. Dar combinatia de alb si negru va fi si mai spectaculoasa si eleganta. Pentru interioarele moderne se foloseste frecvent combinatia de alb si negru impreuna cu metalul de genul aluminiului, otelului sau fierului forjat.

Decizia de a utiliza pietrele naturale / rocile ornamentale pentru decorarea ambientului public sau privat este ca un puzzle logic. Discutam de materiale care plac evident marii majoritati a clientelei, dar cind se pune problema de a utiliza efectiv una din foarte multele variante pe care ni le ofera rocile ornamentale apare o retinere care contrasteaza evident cu potentialul oferit de acestea.

De cele mai multe ori aceasta retinere nu se datoreaza opozitiei clientului fata de posibilitatile oferite de piatra naturala, cit este cauza unei aprecieri gresite a celor ce ar trebui sa o ofere: arhitecti, designeri, constructori, ca si alternativa justa la materiale artificiale, fie ele placi ceramice sau alte materiale compozite.

Pana acum 5-7 ani, a functionat in Romania un curent de opinie care a dus la indepartarea de natural datorita unui melanj de factori destul de ciudat format din:

- proasta selectie si utilizare a rocilor naturale, in cazul tarii noastre cel mai bun exemplu fiind utilizarea haotica in perioada ceausista a marmurei si travertinului la fatadele cladirilor / blocurilor din cartierele populare;

- o gresita evaluare a impresiei de eleganta si soliditate data de pietrele naturale utilizate de altfel inca din antichitate, care a creat falsa imagine de materiale opulente, exagerat de costisitoare si in consecinta destinate unei clientele exclusiviste;

- comoditatea unor arhitecti/designeri de a propune solutia cea mai la indemina si cea mai ieftina pe care o gasesc, daca se poate, chiar la magazinul de ’’doi bani ’’ de la coltul strazii, si de aici milioanele de metri patrati de gresogranit (gresie portelanata), gresie si faianta de o calitate si un aspect incalificabil, pe care le vedem aproape peste tot;

- o necunoastere a caracteristicilor reale ale materialelor disponibile, datorata insuficientei informari atit din partea celor ce ofera aceste materiale cit si din partea utilizatorilor, fie ei arhitecti, designeri, constructori sau clienti.

Drept urmare, ne intilnim deseori cu refuzul de a propune rocile naturale, pe motiv ca, vezi Doamne ! sint ’’reci’’, de parca mai sintem cu totii in anul 1985, la etajul VI al unui bloc neincalzit dintr-un cartier popular.

Un studiu foarte serios facut doar pentru marmura si granit, care priveste Europa centrala si partial cea estica, demoleaza fara drept de replica cele de mai sus, aratand ca omul de mijloc ar trebui sa solicite marmura si granitul astfel:

Obs. Totalul este peste 100% pentru ca s-a acceptat mai mult de o varianta de raspuns.

Fara sa disecam ciferele de mai sus, rezulta ca daca luam in calcul ca pe langa marmura si granit se pot utiliza si travertin / calcare / andezit / cuartit / onix / gneiss / porfido, dorinta de a avea in casa proprie piatra naturala este evidenta. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in studiu nu s-au cerut raspunsuri privind prezenta pietrei naturale pe balcoane, terase, trotuare, alei, etc.

Referindu-se in exclusivitate la marmura si granit, autorii studiului au retinut citeva din opiniile care le-au parut mai interesante, respectiv definitorii pentru a exprima ceea ce au numit ei,”retinerea” manifestata mai ales de arhitecti si designeri in utilizarea acesteia in decorarea ambientului privat:

a) costul ridicat: este de fapt o falsa problema atita timp cit se compara pretul marmurei / granitului cu pretul placilor ceramice de proasta calitate. Fac o paranteza si ma abat de la studiul citat si atrag atentia ca in 90% din cazuri, placile ceramice importate sau nu, sint de calitatea a II-a, respectiv ’’comerciala’’ asa cum este denumirea data de producatorii italieni, spanioli si mai nou chinezi. Fireste ca pretul de 10-12 Euro/mp al unui astfel de placaj nu poate fi comparat cu cel al unei marmure sau a unui granit cu un cost minim de 25-30 Euro/mp. Daca in comparatie am lua insa costul ceramicii de calitatea I si extra, am vedea ca de cele mai multe ori preturile se inscriu in aceeasi plaja.

b) material “rece”: nu este nimic neadevarat daca pornind de la aceasta afirmatie se compara marmura/granitul cu lemnul, insa cind se afirma ca gresia si gresogranitul (gresia portelanata) sint ’’calde’’ iar marmura ’’rece’’ sintem in situatia necunoasterii caracteristicilor fizico-chimice ale materialelor comparate.

c) material iesit din moda: - este adevarat faptul ca tinerii arhitecti si designeri, dorind sa utilizeze culori mai tari, gasesc la ceramica un raspuns mai aproape de culorile de pe planseta, largul spectru al culorilor artificiale a placilor ceramice dindu-le satisfactie in dauna culorilor, naturale de data aceasta, oferite de marmura. Aici vorbim deci nu de un handicap al marmurei/granitului ci de optiunea de a alege o culoare naturala sau una artificiala.

d) material putin rezistent: -vorbim de fapt de aceeasi necunoastere a caracteristicilor fizico-chimice sau comparam mere cu pere, respectiv spunem ca am vazut marmura care si-a pierdut luciul in holul unei banci si din acest motiv nu o recomandam in holul sau living-ul unei vile, dar uitam ca ’’durata de viata’’ a placilor ceramice este de 3-5 ori mai mica.

Detaliind, trebuie sa spunem ca exista ’’n” exemple in lume, de lucrari care au rezistat de secole la intemperii si si-au pastrat farmecul aproape intact, deci utilizarea adecvata a unui anumit tip de roca ornamentala exclude un deranj ulterior cauzat de caracteristicile fizico-chimice. Sa nu uitam totodata ca si rocile ornamentale trebuie uneori tratate si intretinute corespunzator destinatiei si ca frumusetea rocilor ornamentale se pastreaza zeci sau sute de ani.

Ma opresc aici cu analiza studiului citat, pentru ca scopul expozeului nu este sa critic o situatie existenta, ci sa abordez latura constructiva a problemei si sa incerc sa prezint avantajele si mai ales multitudinea de materiale naturale disponibile si largul spectru al situatiilor in care acestea pot fi utilizate.

In aceasta idee am sa fac o trecere in revista a principalelor tipuri de roci ornamentale mentionind o serie de informatii utile, mai mult sau mai putin cunoscute.

MARMURA

Este materialul cel mai apreciat inca din antichitate pentru multiplele sale variante de culoare si moduri de a fi utilizata: sculpturi, pardoseli si placaje verticale, mozaicuri, elemente de arhitectura (coloane, arce, ancadramente ), edificii grandioase, etc.

Cu trecerea timpului si mai ales in ultimii ani, rolul marmurei a fost partial substituit de materiale moderne, unele mai ieftine sau mai usor de montat.

Cu toate acestea, marmura alaturi de granit, continua sa fie la nivel mondial pricipalul material solicitat si utilizat, fapt mult influentat si de dezvoltarea deosebita a industriei de extractie si prelucrare in tari fara traditie in domeniu pana acum 10-15 ani.

In toate marile orase ale lumii marmura isi gaseste locul in marile spatii publice: piete, ansamble de cladiri monumentale din zonele centrale si nu numai, mari edificii publice si/sau private: aeroporturi, gari, banci, restaurante, hoteluri, baruri si cafenele, sedii de institutii si multe, multe altele.

In egala masura, spatiile private ofera infinite posibilitati de utilizare a marmurei: fatade, scari si cai de acces, ancadramente, pardoseli si placaje la interior, etc, in toate aceste cazuri imaginatia arhitectului, insotita de o buna punere in opera pina la ultimele detalii, oferind diverselor categorii de clientela satisfactii unice.

Enumar in continuare citeva din cele mai importante tipuri de marmura ce se comercializeaza si utilizeaza in prezent:

Cararra, Rosso Verona/Asiago, Breccia Oniciata/Paradiso/Sarda, Botticino, Calacatta, Crema Marfil, Crema Valencia, Giallo Siena, Nero Marquina, Portoro, Perlino Bianco si Rosa, Rosso Alicante, Rosso Levanto, Trani, Verde Alpi, Verde Guatemala.

Gama de marmure este foarte larga, provenienta fiind foarte extinsa: Italia, Grecia, Spania, Turcia, Portugalia, Franta, Egipt, etc., tara noastra bucurandu-se de zacamantul de marmura de Ruschita.

GRANIT

Material care in ultimii ani a egalat si tinde sa depaseasca marmura ca utilizare, atit datorita variantelor multiple de culoare cit si caracteristicii de rezistenta deosebita la uzura cauzata de trafic sau factorii atmosferici. Datorita evolutiei tehnicii in ultimii 10-15 ani, cantitatile de granit comercializate in lume au crescut spectaculos anuland distanta care il separa de marmura cu mai multi ani in urma datorita dificultatilor de extragere-exploatare.

Granitul, datorita caracteristicilor de mai sus si in egala masura datorita marii diversitati de modalitati de prelucrare; lucios, semi-lucios, mat, fiamat, buciardat, etc. nu are practic domeniu in care sa nu poata fi utilizat:

- pardoseli exterioare si interioare in spatii publice sau private, inclusiv cu trafic extrem, produs in grosimi cuprinse intre 1 si 3 cm, cu mentiunea ca deja grosimea de 1 cm satisface conditii de trafic intens. Celelalte dimensiuni, lungime si latime sint oferite conform celor mai diverse solicitari.

Domenii de utilizare:

- placaje verticale la interior si exterior, in zone de mare solicitare datorita umezelii, vintului, soarelui, prafului sau nisipului, etc, granitul fiind ’’imun” la toate acestea.

Pentru granite, dimensiunile disponibile sint exceptionale si acopera orice cerere:

- lastre de 3..3,5 x 1,8..2 m cu grosimi de 2 si 3 cm si evident orice alte dimensiuni ce provin din aceste lastre;

- trepte, contratrepte, balustrade, ancadramente, seminee;

- pardoseli exterioare carosabile, inclusiv pentru trafic greu, din cubeti, borduri, lespezi, etc. cu suprafata prelucrata antislip (anti derapanta), lisa sau lucioasa;

- blaturi de bucatarie, chiuvete, mese, baruri si pentru alte tipuri de mobilier sau amenajari interioare.

In prezent in lume sint peste 500 de tipuri de granit cunoscute, zonele de provenienta acoperind toate continentele: Europa (Sardinia, Italia, Spania, Norvegia, Belgia, etc.), America de Sud (Brazilia), America de Nord (SUA si Canada), Africa (Namibia, RSA), Asia (India si China), gama coloristica fiind pracic nelimitata.

Daca ar fi sa amintim citeva din tipurile cele mai folosite, ar trebui mentionate:

- Nero Africa, Nero Zimbabwe, Bianco si Rosa Sardo, Juparana Indian / Colombo / Classico / Pink, Paradiso Classico / Bash, Giallo Veneziano / Santa Cecilia / Imperiale / Ornamentale, Rosso Multicolor / Imperial / Santiago / Africa / Balmoral / Capao Bonito, Verde Bahia / Ubatuba / Butterfly / Lavras / Fontaine / Eucalipto, Kashmir si Betel White, Labrador Blue Pearl / GT / Emerald, Azul Bahia si Macaubas, Baltic Brown, etc.

In Romania, granitul este slab exploatat, zacamintele existente fiind folosite cu preponderenta pentru pavaje.

ANDEZIT

Material ce reprezinta o solutie indigena pentru utilizarea de materiale foarte rezistente la trafic si/sau factorii atmosferici, andezitul este disponibil in mai multe varaiantele coloristice, fiind un material cu caracteristici fizico-chimice si mecanice exceptionale, care se preteaza la o gama larga de lucrari tipice, la exterior:

- placaje si pardoseli lustruite, semi-lustruite, mate, fiamate sau sablate;

- cubeti, borduri, dale pentru trafic pietonal mediu si greu;

- trepte, ancadramente masive pentru arta funerara, etc.;

Cariere de andezit se gasesc in mai multe zone din Romania, exploatarea lor avand mai mult un interes local/regional.

TRAVERTIN

Sint putine lucruri in lume, care pot singure, sa reprezinte milenii de istorie, arta si viata cotidiana, travertinul fiind unul din acestea. Azi, intr-o epoca aflata intr-o continua si rapida evolutie a proceselor sociale, economice si tehnice, travertinul reuseste sa-si mentina propria imagine de soliditate si frumusete in aproape orice domeniu de activitate legata de infrumusetarea ambientului.

Peste tot in lume, travertinul s-a impus ca un material facut sa puna in valoare ideile arhitectilor si designerilor prin legatura indisolubila pe care o creaza intre resursele patrimoniului natural si cele legate de activitatea omului.

Din pacate, aspect deja amintit, la noi travertinul este privit ca un material de mina a doua, putin rezistent la uzura si factorii atmosferici, unii dintre noi facind o fobie din a gasi defecte acestui material.

In fapt, travertinul are caracteristici, inclusiv fizico-chimice si mecanice, de invidiat, superioare de multe ori marmurelor:

- este disponibil in mai multe game de culoare/nuanta, dublate de o excelenta uniformitate a gamei alese;

- disponibilitate in cantitati si dimensiuni comparabile cu marmura si granitul;

- are o foarte buna rezistenta la compresiune, la solicitari mecanice, la uzura si factorii atmosferici (umiditate, cicluri inghet-dezghet, raze UV).

Opinia celor neavizati suna cam asa:

- nu este rezistent: oare Collosseum-ul n-o fi fost facut din travertin ?

- crapa iarna: niciunde n-o sa gasiti travertine care sa crape din cauza inghetului, dar o sa intilniti multe situatii in care fatade intregi sau pardoseli sint ruinate datorita montajului iresponsabil si/sau utilizarii de travertine de calitatea a II-a sau a III-a;

- intra murdaria: orice material din lume arata infect daca intra in contact cu noroiul, praful, apa si nu se curata la timp. Orificiile atit de caracteristice travertinului dau farmec acestui material si unii dintre noi mai putin informati (era sa zic educati) ar putea avea surpriza sa afle ca in tari care sint departe in fata noastra (SUA, Canada, Italia, Germania) travertinul este folosit pentru pardoseli si placaje in spatii publice, fara ca suprafata sa fie stucata (chituita). In orice caz, acolo unde se impune si se doreste mai ales, stucarea travertinului, cu cimenturi speciale sau cu rasini poliesterice, rezolva total acest mare ’’defect”.

Gama coloristica si aspectul sunt foarte variate, iar prelucrarea suprafetei poate fi in varianta lucioasa, mata sau chiar anticata, cu sau fara stucare (chituire) anterioara.

Bine selectionat, prelucrat si dupa caz tratat, travertinul nu are limite de utilizare:

- pardoseli si placaje la interior (inclusive in bai) si exterior, alei, terase, scuaruri, fatade, ancadramente, trepte, coloane, seminee, etc.;

In ultimii ani productia carierelor italiene a scazut foarte mult fiind din fericire suplinita de ofertele din Turcia, Iran si multe alte zone, in Romania fiind cunoscute carierele Carpinis si Geoagiu.

CALCARE / GRESII / PORFIDO / GNEISS

Ca sa incadram o gama atat de vasta de roci ornamentale, propun sa le denumim ’’pietre’’, fie ca ele sunt calcare, gresii naturale si chiar roci vulcanice, cu duritate mai scazuta sau mai ridicata, dar care de regula nu prind lustru la prelucrare.

Sunt rocile cele mai accesibile si deci cele mai utilizate incepand de la constructia piramidelor si pana azi, iar faptul ca exploatarea acestora este mai facila a facut sa nu existe tara sau regiune din lume in care sa nu existe una sau mai multe cariere pentru acest materiale.

Vorbim de fapt despre rocile cele mai apropiate de sufletul omului, pentru ca sunt calde si prietenoase si in consecinta dorite de noi toti.

Fireste, ca pentru a pune in valoare aceste calitati care tin mai ales de latura artistica trebuie neaparat sa cunoastem si mai ales sa tinem cont de unele limite impuse de caracteristicile fizico-chimice si sa incercam sa folosim aceste roci tinand cont de caracteristicile lor fizico-chimice care satisfac utilizarea lor in ambientele unde se preteaza.

Acolo unde factori ca: traficul intens, umiditatea, inghet-dezghetul, poluarea, etc., nu permit utilizarea calcarelor si gresiilor, iau facut pe necunoscatori sa le utilizeze bazandu-se pe o gama intreaga de solutii de intretinere/protectie a acestor roci, dar sa nu uitam ca toate acestea trebuie sa le consideram doar ca variante ajutatoare si nu ca panacee. In aceeasi idee, de a folosi materialele asa cum se preteaza si nu cum dorim, vom utiliza pentru trafic auto si pietonal intens pavaje din porfido si gneiss, dar si din granit sau andezit si nu un calcar poros… si exemplele proastei utilizari sunt nenumarate, dar solutia iesirii din impas este simpla: buna informare.

Sa incercam sa enumeram cele mai cunoscute ’’pietre’’, ar fi practic imposibil deoarece sunt peste 1000 catalogate/utilizate si pentru ca fiecare tara din lume are sursele ei de astfel de materiale, toti sustin ca ale lor sunt cele mai frumoase si mai bune si din aceste motive prezentarea materialelor din aceasta gama exploatate, peste tot in lume, nu-si are rostul in continuare.

Daca, ma repet, tinem cont de restrictiile firesti impuse de caracteristicile fizico-chimice, utilizarea acestor roci nu are limite: zidarii din masiv sau aparente, placaje interioare si exterioare, elemente de arhitectura, etc., cu tenta rustica, clasica sau moderna, cu alte cuvinte oriunde dorim ceva cu adevarat frumos, cald si prietenos.

As dori ca in final sa fac unele observatii:

- articolul de mai sus nu si-a propus sa fie exhaustiv, nu vrea sa va convinga sa alegeti rocile ornamentale in defavoarea altor solutii, scopul este doar de a incerca sa tratati subiectul cu obiectivitate;

- intotdeauna arhitectii, designerii, constructorii si/sau utilizatorii directi vor apela fie la roci ornamentale fie la substituti artificiali ai acestora, important fiind ca alegerea solutiei sa se faca in cunostinta de cauza, punand corect in balanta calitatile uneia sau alteia din multiplele variante posibile;

- daca iubiti rocile ornamental, alegeti-le fara rezerve si nu veti regreata, dar nu uitati ca, in orice domeniu, alegerea potrivita trebuie sa se bazeze pe informatii corecte si acestea de regula sunt apanajul specialistilor.

Pentru a face lucrurile cat de cat mai clare, atasam acestui articol cateva fotografii care exemplifica, zicem noi, folosirea adecvata a rocilor ornamentale, cu rezultate pe care va lasam sa le apreciati d-vs.

]]> http://www.piatranaturala.com/blog/archives/20/feed http://www.piatranaturala.com/blog/archives/19 http://www.piatranaturala.com/blog/archives/19#comments Fri, 04 Jul 2008 12:10:27 +0000 admin http://www.piatranaturala.com/blog/archives/19 Ce ne-a atras atentia la aceasta casa a fost, in primul rand, aspectul exterior, placajul din granit si marmura care o acopera precum o mantie frumoasa, rezistenta si tocmai buna pentru a fi purtata oricand.
Ca locatie, proprietarii a ales comuna Snagov, deoarece este situata in apropierea Bucurestiului, iar aici sunt rudele, prietenii si cunostintele lor.

Proprietarii acestei locuinte au avut initial, o casa foarte mare, de vreo 430 mp construiti, piscina si un teren imens, cam cat pentru un stadion de fotbal, si o gradina in care te puteai pierde. Dupa cativa ani de stat in acea casa, au inteles ca multe dintre aceste lucruri sunt inutile si, mai ales, neasteptat de costisitoare. Piscina era folosita rar, iar spatiul casei era, in mare parte, doar un loc in care se stergea praful. Iar toate acestea, folosite sau nu, costau. „Pe vremea aceea, cu aproape opt ani in urma, se construiau case cat mai mari. Asta se intampla ca un fel de compensare pentru vremurile in care am fost fortati sa ne multumim cu apartamentele comuniste. Cand am avut libertatea si posibilitatile financiare de a ne face o casa, am exagerat prin supradimensionarea nevoilor de habitare, construind palate in care sa stam singuri. Bine ca macar acum, cand nu este prea tarziu, ne-am dat seama ca a venit timpul sa traim nemteste, adica sa avem numai cat ne trebuie”, a punctat proprietarul.

Constructia casei a intampinat ceva probleme. “Am inceput lucrul cu o firma de constructii si am terminat locuinta cu alta. Desi arhitecta a supravegheat toate etapele si a fost in permanenta pe santier, nu ne-am putut intelege cu firma de constructii, deoarece am simtit ca nu se implicau si ca faceau totul de dragul de a face. Am angajat o alta firma si lucrarile au decurs bine. In timpul constructiei m-am implicat 90% iar problemele au aparut in cei 10% in care nu am fost pe santier”, ne marturiseste beneficiarul.

In noua locuinta, dorinta proprietarilor de a avea un trai decent si linistit s-a indeplinit: „eu si sotia mea stiam deja foarte clar de cat spatiu avem nevoie pentru a trai confortabil. Am gasit anul trecut acest teren si am pus in practica un proiect care ne-a placut foarte mult. Arhitecta, semnatara proiectului de fata, a inteles ce ne dorim si ne-a conceput o casa pe masura dorintelor noastre”, a mai adaugat proprietarul.

La nivelul structurii interioare, organizarea s-a distribuit pe doua niveluri, care cumuleaza toate functiunile specifice unei locuinte moderne si confortabile. Incintele parterului reprezinta un living, un hol, o camera de oaspeti, baia si in cele din urma, bucataria, care are acces la terasa din spate. Scara metalica face legatura cu mansarda si a fost amplasata in holul dintre living si bucatarie, astfel incat, accesul sa fie unul din categoria celor simple si usor de utilizat. Mansarda reprezinta un spatiu unic, destinat dormitoarelor si activitatilor tip hobby.

„Am adus din import granit si marmura pentru ca imi place nespus de mult. In calatoriile mele prin afara tarii, am admirat indelung felul in care strainii pun pret pe natural. La noi, lucrurile stau altfel si, din pacate, nu intotdeauna intr-un sens bun. Majoritatea proprietarilor nu dau atentie, asa cum ar trebui, aspectului estetic, multumindu-se cu o casa pe care nu stiu nici in ce masura le place lor sa o priveasca. Uneori, scuza este legata de posibilitatile materiale desi, inclin sa cred ca, nu justifica toate cazurile”, a subliniat proprietarul.

Pentru ca structura spatiului exterior a fost gandita sa fie in unitate de conceptie cu amenajarea interiorului, piatra isi prelungeste rolul decorativ si in cazul finisajelor interioare. Peretii bucatariei au fost placati integral cu piatra, intr-un joc de culori si forme, demne de a impresiona si pe cei mai pretentiosi dintre vizitatori.
De asemenea, tot pe linia finisajelor „reci” a fost aleasa marmura pentru intreaga suprafata a parterului. Exceptia o face doar dormitorul de oaspeti, unde s-a optat pentru un parchet din lemn masiv de bambus, optiune pastrata si in cazul dormitoarelor de la mansarda.

Ferestrele si usile sunt din lemn masiv placat la exterior, cu aluminiu si au geamuri termoizolante. La terase si balcoane s-a folosit pentru pavare gresia de exterior iar treptele scarilor sunt imbracate in granit.
In cazul acestei case nu s-a facut uz de o volumetrie spectaculoasa, insa aceasta si-a castigat, fara indoiala, distinctia prin finisajele naturale adoptate.

Situat pe malul marelui fluviu Nil, langa Cairo, ansamblul celor trei piramide egiptene de la Giseh este singura dintre cele sapte minuni ale lumii antice care mai exista in zilele noastre.

Imensele constructii au o vechime de peste 4500 de ani, cea mai mare dintre piramide fiind considerata si azi cel mai mare edificiu cladit vreodata. Piramidele lui Keops, Kefren si Mikerinos au fost ridicate intre anii 2700 - 2500 i.e.n, langa vechea capitala egipteana Memphis, in cinstea celor trei faraoni egipteni carora le poarta numele.

Dupa toate probabilitatile, primele piramide au aparut in jurul anului 2900 i.e.n., in timpul dinastiei a III-a. Pentru ca cei care le-au construit doreau ca acestea sa aiba inaltimi de 70-80 de metri si o panta superioara de 50 la suta, arhitectii au fost obligati sa rezolve o serie de probleme aparent insurmontabile. Imhotep a fost primul care s-a luptat cu aceste greutati, iar solutia aleasa de el a fost cea a folosirii unor pietre de dimensiuni mici, unite printr-un liant din argila, deoarece blocurile de piatra de care dispunea, extrase din carierele locale, erau dificil de taiat in figuri regulate. Din pacate, insa, priza se facea foarte lent, iar stabilitatea pe termen scurt nu putea fi asigurata, motiv pentru care Imhotep a optat pentru o piramida in trepte. Concret, a construit pereti interni de sustinere, inclinati spre interior, paraleli si regulat spatiati, partea lor superioara formind contratreapta treptelor piramidei. Acesti pereti au fost realizati din blocuri de dimensiuni mici, iar spatiile dintre ele au fost umplute cu diferiti lianti.
Acest sistem a fost adoptat de toti faraonii din cea de-a III-a dinastie. Resturile piramidei de la Meidum, construita de ultimul faraon al acestei dinastii, demonstreaza ca tehnica a fost perfectionata foarte mult in timp, peretii interni de sustinere fiind aproape perfecti.
Intre piramida lui Djeser, de la Saqqarah, prima construita de Imhotep, si cele ridicate ulterior exista, totusi, unele mici diferente, chiar daca principiul dupa care au fost construite a ramas acelasi. In timp ce in cazul primei piramide camera funerara era sapata in piatra, sub piramida, in cazul celorlalte camera a fost ridicata la nivelul bazei.

Unul din marile secrete ale marii piramide este acela ca aceasta respecta prin constructie proportiile misteriosului numar de aur. Astazi se stie despre constructia piramidelor, templelor si mormintelor din Egipt ca sunt asezate astfe incat acestea dau o proiectie fidela a unor constelatii si chiar a Caii Lactee. Unii oameni de stiinta precum Roky McCollumn sau Robert Bauval au descoperit ca aliniamentul celor trei piramide de la Ghizeh formeaza o spirala de aur (ce pastreaza proportia exacta a numarului de aur f = 1,218…) care se suprapune exact peste harta astronomica a “braului lui Orion” iar sfinxul se afla pe axa de simetrie a dreptunghiului de aur in care se inscrie spirala.

Robert Bouval a fost primul care a aratat ca structurile de la Ghizeh reflecta ordinea stelelor din constelatia Orion. Egiptenii credeau ca Osiris isi avea resedinta in aceasta constelatie sugerandu-se deci importanta acesteia in religia lor. Totodata axul coluarului de acces la mormantul din piramida este centrat pe steaua polara cu o precizie impresionanta: 4 minute fata de unghiul facut in raport cu una din stelele Dragonului care prezinta exact nordul geografic. Cele 4 unghiuri ale bazei patrate se afla indreptate pe cele 4 puncte cardinale cu o perfecta exactitate sau inmultind inaltimea piramidei cu 1 miliard rezulta exact distanta de la Pamant la Soare, adica 150 milioane de kilometrii. Nenumaratele exemple ar putea continua.

Piramidele au un amplasament de o complexitate arhitecturala colosala ce tradeaza multe insusiri si aplicatii stiintifice sau mistice. Toate acestea vrand sa reflecte perfectiunea si cunoasterea. Din cele mai vechi timpuri geomantia, amplasarea, forma si proportiile aveau o mare importanta in culturile marilor popare luind nastere adevarate stiinte ca Feng Shui sau geomantia indiana chiar mai veche decat aceasta. Toata aceasta stiinta conferea echilibrul optim spiritual si material. De aceea unele constructii mai speciale precum piramidele de la Ghizeh, aveau rolul de a modifica starea de constiinta adaptand-o la parametrii optimi pe care constructia ii reflecta. In acest caz conferind inalte experienta spirituale. In acest sens cunoscutul gazetar si publicist englez Paul Brunton in “Egiptul secret” trasand anumite paralele intre traditiile antice si forme, bazandu-se pe texte scrise spunea ca piramidele au fost utilizate in practicarea anumitor ritualuri cum ar fi dedublarea astrala o practica foarte des intalnita in antichitate. Prin forma si proportiile lor piramidele facilitau astfel practicarea inaltelor stiinte oculte ce deschideau spre misterele universului. Astfel calatoriile in constelatia Osiris se faceau in stare de transa extatica, dedublare astrala. In acest sens s-au gasit numeroase potiuni din amestecuri de plante sau alte substante, incantatii si forme de practica rituala care favorizau aceasta.

Construirea ultimelor piramide nu a intimpinat dificultati majore. Kefreu a beneficiat de infrastructura lasata de Keops, dar piramida lui Mykerinos a dezvaluit semnele unui declin inevitabil, care a vizat nu numai dimensiunile, ci si calitatea constructiilor. Toate piramidele construite in timpul celei de-a V-a dinastii au fost supuse eroziunii, iar constructiile de la Abu-Sir, dintre Saqqarah si Giza, sint elocvente in acest sens, prezentindu-se astazi sub forma unor gramezi de pietre!
Mult mai mici decit primele piramide, noile constructii au constituit, totusi, adapostul unor comori inestimabile: textul gravat pe peretii camerelor funerare a devenit astazi cel mai vechi corpus religios din istoria omenirii. In timpul dinastiei a VI-a, eforturile arhitecturale s-au desfasurat in sensul protejarii camerelor funerare si ale textelor sacre, restul constructiei cazind undeva pe locul al doilea. De altfel, toata aceasta decadere nu a facut altceva decit sa anunte sfirsitul Vechiului Imperiu.

Constructorii piramidelor nu erau scavi ci muncitori platiti, fapt ce se pare ca a contribuit la declinul lor, odata cu scaderea autoritatii faraonilor. Dupa perioada de dezordine care a urmat, citiva faraoni au persistat in a construi piramide din piatra. Dar, succesorii lor au abandonat pina la urma aceasta traditie si si-au cautat refugiul in Valea Regilor .

Desi, in timp, piramidele si-au pierdut maretia si importanta pentru egipteni, ele raman cele mai impunatoare constructii facute vreodata. Chiar si Napoleon, cand a invadat Egiptul in 1798, si-a exprimat admiratia printr-o celebra maxima: “Soldati! Priviti varful acestor piramide! De acolo, de sus, ne privesc peste 40 de secole!”

“Omul se teme de Timp, iar Timpul se teme de Piramide.”

Jeremejevit - 2.000 de dolari/Carat

Jeremejevitul este o piatra pretioasa originara din Namibia. Se pronunta "ye-rem-ji-vit" si este o piatra transparenta, cu nuante de albastru sau galben. Forma ei in stare pura este de obelisc, putand fi usor confundata cu acvamarinul. Piatra a luat numele celui care a descoperit-o in 1883, mineralogul rus Pavel Jeremejev.

Opal negru - 2.355 de dolari/Carat

Australia este cel mai important furnizor de opal, in prezent minele australiene asigurand 95% din productia de opal a lumii. Restul de 5% provine din Mexic, nordul Braziliei, Idaho si Nevada. Mai nou s-au descoperit zacaminte de opal si in Etiopia si Mali. Opalul negru si cel semi-negru sunt pietrele pretioase cu cel mai frumos joc de culori.

Beril Rosu, Smarald - 10.000 de dolari/Carat

Berilul rosu este cea mai rara specie de beril, care include smaralde si acvamarine. Berilul rosu a fost descoperit pentru prima data in 1905, in Thomas Range, disctrictul Juab, Utah, insa in forma prea precara pentru a putea fi extras. Abia la sfarsitul anilor `50 s-au descoperit zacaminte consistente de beril, in Muntii Wah Wah din Utah, iar din 1978 a inceput extragerea acestuia.

Musgravit - 35.000 de dolari/Carat

Musgravitul este una dintre cele mai noi si mai rare pietre pretioase din lume. In compozitia sa intra in principal beriliu, magneziu si aluminiu. Piatra a fost denumita astfel dupa orasul Musgrave (Australia) in care a fost descoperit primul zacamant. S-au mai gasit mici zacaminte de musgravite si in Madagscar, insa erau de o calitate prea proasta pentru a putea fi exploatate.

Grandidierit - 50.000 de dolari/.5 Carat

Grandidierite este o piatra pretioasa de culoare albastru-verzui, descoperita in Madagascar. Ea a fost numita astfel dupa cel care a descoperit-o, exploratorul francez Alfred Grandidier.

Painit - 50-60.000 de dolari/Carat

Painitul a fost considerata a fi una dintre cele mai rare minerale din lume, in ziua de astazi mentinandu-se printre cele rare. A fost descoperita in 1950, in Myanmar, de catre Arthur C.D. Pain, care a si dat numele pietrei. Pentru multi ani la rand s-a stiut de existenta doar a trei mici bucati de painite. In 2005 erau inregistrate circa 25.

Garnet albastru - 1.5 milioane de dolari/Carat

Garnetul se gaseste in multe nuante, printre care si rosu, portocaliu, galben, verde, albastru, mov, maro, negru, roz si incolor. Dintre toate acestea, cea mai rara este garnetul albastru, descoperita in 1990, in Bekily, Madagascar. S-au mai intalnit zacaminte de garnet albastru si in Statele Unite, Turcia si Rusia. Piatra isi schimba culoarea de la albastru-verzui – la lumina zilei, in mov – la lumina incandescenta, ca rezultat al unei mari cantitati de vanadium continuta in structura sa. In 2003 a fost vanduta cea mai scumpa piatra garnet albastru - 6.8 milioane de dolari pentru 4.2 carate.

Serendibite 1.8-2 milioane de dolari/Carat

Serendibite, descoperita in Sri Lanka, are o compozitie complexa, care include: calciu, magneziu, aluminiu, silicon, boron si oxygen. Pana acum se stie de existenta doar a trei specimene taiate, de 0.35 carate, 0.55 carate si 0,56 carate. Primele doua au fost descoperite de specialistul in pietre rare, D. P. Gunasekera. Cea mai mica dintre ele a fost vanduta cu 14.300 de dolari per carat.

Diamante rosii - peste 2 milioane/Carat

Diamantul rosu este o piatra foarte rara si, la vederea pretului per carat, as putea spune ca e cu adevarat „pretioasa”. The Argyle Mine din Australia produce o cantitate foarte mica de astfel de diamante, iar cea mai mare si mai frumoasa dintre ele este vanduta anual - sau din doi in doi ani - pentru cateva milioane de dolari.

Jadeite peste - 3 milioane de dolari/Carat

Pana acum cativa ani aceasta piatra era pentru cercetatori un mister, stiindu-se doar ca prima bucata a fost descoperita in Guatemala. Cea mai scumpa bijuterie cu jadeite a fost vanduta la o licitatie din Hong Kong, in 1997, pentru suma de 9,3 milioane de dolari. Colierul numara 27 de astfel de pietre, cu o marime de aproximativ 0,5 mm fiecare.

Lucrarile de constructie si decorare ale ansamblului au fost date spre supraveghere lui Parvu Cantacuzino, varul primar al domnitorului. Dupa moartea acestuia in anul 1691 este numit ispravnic Cernica Stirbei, fost mare armas.

Definitivarea lucrarilor a avut loc in toamna anului 1697, dar biserica mare fusese terminata deja la 1693. Boltile bisericii fusesera finisate in iunie 1692, data dupa care fura initiate lucrarile de pictura murala. Iata ce nota insemnarile sale marele domn: “…septembrie 6, miercuri, am sosit la Hurezi si manastirea tarnosit septembrie 8 vineri…” .

Manastirea, cel mai mare ansamblu monastic din Romania, este construitape valea raului Romanii de Jos, in satul care la acea vreme se numea Hurezi (actual Romanii de Jos), nume care ulterior a fost luat de targul de peste deal, actualul oras Horezu, intr-un colt pitoresc sub muntii Capatanii, unde singuratatea si linistea este tulburata doar de strigatul huhurezilor, pasarea care a dat si denumirea locului. La data intemeierii exista in vecinatatea Hurezilor un schit, al carui ctitor ramane necunoscut. Satul se afla in domeniul Brancovenilor inca inainte de urcarea pe tron a intemeitorului manastirii actuale.

Mesterii care creaza aceasta capodopera, impulsionati de spiritul ctitorului Constantin Brancoveanu, sunt Istrate lemnarul, Vucasin Caragea pietrarul si Manea vataful zidarilor. Cei care au executat pictura, terminatala 30 septembrie 1694, au fost Constantin Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ichim. Ei imortalizeaza in pronaosul bisericii mari chipurile celor doua familii, familia Brancoveanu si familia Cantacuzino.

Lacasul este o remarcabilarealizare a artei brancovenesti, care se distinge prin originalitate, maestria liniilor si culorilor.
Iata ce spunea despre executia maiastra a pridvorului sfantului lacas marele istoric al neamului, Nicolae Iorga: “Frumos pridvor pe stalpi lucrati cu o mare bogatie de podoabe… cu un rand de stalpi tot asa mestesugiti sculptati… flori de piatra in jurul usii celei mari si a tuturor ferestrelor”. In lucrarea sa “Bizant dupa Bizant”, Iorga caracteriza manastirea cu formele ei renascentiste drept “…continuatoare a civilizatiei romane, ai carei mostenitori in Europa de Rasarit sunt romanii” .

La 25 aprilie 1695 ilustrul ctitor al lacasului inzestreaza manastirea, asa cum reiese dintr-un hrisov, cu o serie de mosii din Valcea, Dolj, Mehedinti si Ilfov.

Ansamblul monastic

Intreg ansamblul se remarca prin conceptul unitar. El este structurat pe axa principalaest-vest, pe care sunt aliniate gradat patru lacase de cult, construite in etape diferite si de ctitori diferiti.
Ansamblul monastic se compune din:

• Biserica propriu-zisaa manastirii, ctitorita de marele domnitor si carturar Constantin Brancoveanu, aflata in centrul incintei cu hramul Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena.
• Biserica bolnitei, ctitorita de doamna Maria, sotia domnitorului, la 1696.
• Schitul “Sfintilor Apostoli”, ctitorit de staretul manastirii Ioan Arhimandritul la 1698.
• Schitul Sfantului Stefan, numit astfel dupa numele fiului cel mare al domnitorului, ctitorit de acesta la 1703.

Incinta principala, pe plan dreptunghiular, este flancatala nord de corpul etajat al chiliilor, cu fatada structurata in mod armonios de anfilada de arcade. La sud se afla resedinta domneasca, incununata de turnul clopotnita si avand o impunatoare sala de sfat. Pe latura de vest se aflasala trapezei si, deasupra acesteia, paraclisul.
Manastirea Horezu a fost inclusa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Biserica principala

Construita intre 1690 si 1693 pe un plan trilobat, biserica Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena dezvolta modelul Bisericii episcopale a Manastirii Curtea de Arges in sensul unor forme mai elansate si prin adaugarea unui pridvor tipic stilului brancovenesc, cu arcade sustinute de zece coloane de piatra, impodobite cu ornamente tipice Renasterii tarzii. Fatadele sunt decorate cu panouri dreptunghiulare si firide ornamentale cu cercuri.
Ancadramentul usii de intrare este din marmura sculptata, pisania contine stema Tarii Romanesti si pe cea a familiei Cantacuzino. Drept constructori ai edificiului sunt mentionati Manea, “vataf al zidarilor”, Istrate lemnarul si Vucasin Caragea pietrarul.

Biserica adaposteste un deosebit de valoros ansamblu de pictura murala, executat intre anii 1692 si 1694 de mesterii greci Constantinos si Ioan, precum si de mesterii zugravi romani Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim. Pe langa scenele religioase se afla, in pronaos, o galerie de portrete ale Brancovenilor, Basarabilor si ale Cantacuzinilor.
Ciclul incepe cu portretul lui Datco din Brancoveni, boier care a trait la inceputul secolului al XVI-lea, cu Basarab al III-lea cel Batran si postelnicul Constantin Cantacuzino, culminand cu tabloul votiv care-i reprezintape membrii contemporani ai familiei Brancoveanu.

Catapeteasma monumentala, din lemn de tei sculptat si poleit, precum si candelele de argint sunt donate de Doamna Maria Brancoveanu. In posesia manastirii se aflasi alte valoroase obiecte de cult, in mare parte danii din timpul intemeierii bisericii: picturi, sculpturi in piatrasi in lemn.

Primul staret al manastirii, Ioan Arhimandritul, este inmormantat in biserica principala.
Domnitorul Constantin Brancoveanu ctitorise asezamantul dorind sa-si afle un loc de veci in incinta acestuia. Conform acestei destinatii biserica adaposteste si mormantul domnitorului, nefolosit deoarece Brancoveanu a fost inmormantat la biserica Sfantul Gheorghe din Bucuresti.

Biserica a fost reparata si restaurata in 1827, 1872, 1907-1912 si 1954-1964.
O ctitorie a Doamnei Maria din 1696, bolnita a fost finisata in 1699 si contine picturi ale mesterilor romani Preda, Nicolae si Ianache.
Edificiul a fost construit in 1698 si pictat in 1700 de ierodiaconul Iosif si de Ion.

“Biblioteca lui Constantin Brancoveanu”

Constantin Brancoveanu, ca om de o aleasa cultura a epocii sale, distingandu-se prin inteligenta si mult echilibru politic, reuseste sainfiinteze tipografii si sa tipareasca numeroase carti. Din acest motiv manastirea Hurezi devine un puternic centru cultural al Tarii Romanesti. Aici a infiintat domnitorul vestita biblioteca, ramasa peste veacuri sub denumirea de Biblioteca lui Constantin Brancoveanu, care mai numara in prezent aproximativ 4000 de volume. Catalogul bibliotecii intocmit la 1791, arata ca aceasta dispunea pe vremea aceea de 382 de volume de carte tiparita si 46 de manuscrise. De remarcat este ca dintre acestea 115 volume erau scrise in limba romana. Despre importanta acestei biblioteci graieste inscriptia din 1708, aflata deasupra usii edificiului: ” Biblioteca de hrana dorita sufleteasca aceasta casa a cartilor imbie inteleapta imbelsugare”. Aceasta biblioteca cuprinde importante lucrari ale vremii: Odiseea lui Homer (tiparitala Basel la 1541), Tragediile lui Euripide (tiparite la Basel in 1551), Novellae adaugate de Iustinian I cel Mare Codexului sau (tiparite la Paris in 1568), precum si lucrari ale istoricilor bizantini (Ana Comnena, Laonic Chalcocondil, Ioan Zonaras, Constantin Manasses).

Dragostea de slova romaneasca a domnului erudit determina chemarea arhimandritului Ioan din Campulung, pentru a copia pe la 1700 cunoscuta carte populara “Varlaam si Ioasaf”. Tot acesta va mai scrie “Pomelnicul manastirii Hurezi”.
Pe la 1754 vine la Hurezi invatatul Rafail. Acesta transcrie “Halima” (1783) si ne lasa importante insemnari despre Viata lui Petru cel Mare si Istoria Rusiei. Alt carturar, Dionisie Eclesiarhul, scrie in 1788 “Intrebari si raspunsuri ale dumnelui Constantin Cantacuzino, fratele raposatului Serban Voievod Cantacuzino”. Dionisie este si cel care pune in circulatie o editie in trei volume a culegerii O mie si una de nopti. Multi alti carturari au lasat de asemenea posteritatii lucrari de importanta covarsitoare pentru cultura romana.

Pe de alta parte, daca te-ai decis pentru o fatada din piatra, trebuie sa accepti ca nu-i vei mai putea schimba culoarea decat inlocuind-o! Aceasta nu cred sa constituie insa un impediment. Fiind o resursa naturala, exista un numar nelimitat de stiluri, culori si texturi de piatra pentru a satisface aproape orice gusturi. Granitul, calcarul si ardezia sunt doar cateva din cele mai frumoase si cele mai folosite tipuri de piatra.

Marele minus al fatadei din piatra este insa costul. Este vorba aici nu doar de pretul materialului in sine, ci si de cel al transportului si al manoperei pentru montarea acesteia, care trebuie facuta de profesionisti.

Datorita pretului ridicat, cel mai adesea piatra este folosita doar pentru unele portiuni ale fatadei, ca si element decorativ de accent, cum ar fi in zona de soclu, la colturile cladirilor sau in jurul ferestrelor si usilor. Cum acestea sunt si zonele cele mai sensibile ale constructiei, se obtine astfel si o protectie marita la socuri mecanice.

O varianta mai accesibila ca si pret este piatra reconstituita, obtinuta din bucati macinate de piatra naturala recompuse cu ajutorul unuor lianti. Rezultatul este un material asemanator ca si structura cu betonul, dar care, in functie de compozitie, imita foarte bine granitul, marmura sau chiar lemnul! In cazul pietrei reconstituite tineti cont de recomadarile producatorului in ceea ce priveste intretinerea acesteia!

Avantajele fatadei de piatra

* Durata de viata foarte mare;
* Ofera personalitate si frumusete casei;
* Rezista la socuri mecanice;
* Rezista la razele ultraviolete;
* Intretinere minima

Dezavantajele fatadei de piatra
* Pretul ridicat;
* Necesita un montaj profesionist.

Altitudinea maximă a Pietrei Craiului este atinsă în vârful Vârful La Om, cunoscut şi ca Piscul Baciului, având 2244 m. Masivul are numeroase piscuri peste 2000 de metri altitudine (Vf. Padina Popii(2025m), Vf. Ascuţit(2150m), Vf. Ţimbalul Mare(2177m), Varful dintre Ţimbale(2170m), Vf. Sbirii(2220m), Vf. Căldării Ocolite(2202m) ).

Temperatura medie anuala se menţine în jurul valorii de 0 grade C, iar în zonele înalte coboară până la -2 grade C.
Vânturile aproape permanente sunt determinate de poziţia izolată a masivului. Precipitaţiile se înscriu între 1.000-1.200mm/an, predominând în lunile mai şi iunie.

In zona Piatra Craiului se găseşte o vegetaţie mai puţin bogată in specii datorită preponderenţei aproape absolute a calcarelor. Totuşi se găsesc specii unice în lume de floră şi faună, unele dintre ele, aşa cum ar fi Garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus Callizonus) fiind faimoase. Alte specii protejate sunt floarea de colt(Leontopodium alpinum) şi ghintura galbena(Gentiana lutea). Printre speciile de animale amintim capra neagră (Rupicapra rupicapra), declarata monument al naturii, capriorul, mistreţul, ursul carpatin, râsul, vulpea, lupul, veveriţa.

Cheile Dâmbovicioarei şi Peştera Dâmbovicioarei sunt cele mai importante fenomene carstice din Piatra Craiului. În partea nord-estică apar Prăpăstiile Zărneştilor, izbucurile Fântânile Domnilor si Fântâna lui Botorog, La Zaplaz, Cerdacul Stanciului, Peştera Stanciului, Moara Dracului. Aminitim Marele Grohotiş care este o pânză de pietre instabile de 4 km.

Rezervaţia Naturală Piatra Craiului

A fost instituită în anul 1938 şi cuprinde mai mult de 1.200 de hectare din Piatra Craiului. Spre deosebire de masivele insiruite de-o parte si de alta (Bucegi, Iezer, Fagaras), impresionante prin volumul impunator si aspectul alpin, Parcul National Piatra Craiului contrasteaza cu formele masive, carora le opune profilul ei indraznet, dispus de-a curmezisul liniei generale a Carpatilor Meridionali, ca o creasta izolata si individualizata, incat inaltimile aflate in vecinatatea sa, apar ca niste simple coline.Parcul National Piatra Craiului se intinde intre coordonatele de 45°22′03″ si 45°35′11″ latitudine nordica si
25°07′38″ si 25°23′18″ longitudine estica, pe teritoriul Romaniei. Este situat in raza judetelor Brasov si Arges, respectiv a localitatilor Zarnesti si Moeciu, Rucar si Dambovicioara, incluzand masivul Piatra Craiului si o zona cuprinzand Cheile Dambovitei si Cheile Ghimbavului. Situat in Carpatii Meridionali, parcul cuprinde masivul de circa 25 km lungime intre Zarnesti si Rucar, fiind delimitat de culoarul Bran-Rucar si raul Dambovicioara la est si sud-est, de raurile Dambovita si Tamasla est si de raul Barsa la nord.

Cabane şi refugii:
* Cabana Plaiul Foii (849m), 13km de Zărneşti, reprezintă principala baza de acces către creasta muntelui.
* Cabana Curmătura (1.470m) este situată pe versantul estic al Pietrei Craiului, la poalele Turnului. Cel mai repede se poate ajunge la ea prin Prăpăstiile Zărneştilor.
* Cabana Gura Râului (740m), plasată la periferia oraşului Zărneşti, pe drumul către Prăpăstii.
* Cabana Brusturet (990m) este situată in zona sudica a Pietrei Craiului, la capătul superior al Cheilor Brusturetului, la o distantă de 8 km de satul Podu Dâmboviţei. Pe 9 August 2005 Cabana Brusturet, de lânga Pestera Dâmbovicioara, a fost închisă de inspectorii Inspecţiei Sanitare de Stat Argeş. Cabana, proprietate a Cooperativei de consum Dâmbovicioara, a atins în ultimii ani un grad de degradare greu de imaginat. Calificata totusi cu o stea, aceasta oferea turistilor conditii de cazare inacceptabile, la un pret destul de piperat, 400.000 de lei pe noapte pentru un pat. Conditiile în care se prepara si se servea hrana nu se deosebeau de cele de cazare. Cabana Brusturet va ramâne închisa pâna când aceasta va fi adusa la standardul cerut de desfasurarea turismului civilizat, eficient, competitiv.
* Refugiul Grindu (1.620m) se află pe versantul de răsărit, pe Plaiul Grindului, sub Vf. La Om.
* Casa Folea (1100m) este asezată la marginea vestica a satului Peştera
* Pietricica(aprox. 1.100m) este situata pe Valea Muierii, accesul se face de la Cabana Brusturet, 3 km pe drum forestier.
* Garofita Pietrei Craiului (1.085m) este asezată pe versantul vestic al Pietrei Craiului, pe Valea Dragoslăvenilor, accesul se face din satul Podu Dambovitei, pe soseua spre Lacul Pecineagu(12,3km) si pe drumul forestier de pe Valea Dragoslăvenilor(3,8 km).
* Refugiul Diana (1.480m) este situat in Poiana Curmăturii Prăpăstiilor, fiind un adăpost deteriorat.
* Refugiul Sperantelor este localizat in partea de jos a brâului Cioranga Mare la o altitudine de 1685m.
* Refugiul de la Vârful Ascuţit este aşezat pe creasta masivului la câţiva metri sud-vest de Vf. Ascuţit.
* Refugiul Şpirla (1.400m) se afla in pădurea de pe muchia care desparte văile Şpirla de Bârsa Tamaşului.

V-am dat aici tot ce aveţi nevoie pentru o drumeţie în Piatra Craiului. De ce să cheltuieşti banii pe excursii scumpe in strainătăţi cand avem aici aproape aşa oferte de la Mama Natura. Hai sacu-n spate şi la drum.