Piatra Naturala

Taj Mahalul este un monument In Agra, India. A fost comisionat de Imparatul Shah Jahan ca un mausoleum pentru sotia sa, Mumtaz Mahal. Cladirea a fost construita intre 1630 si 1653. In 1983, Taj Mahalul a devenit parte din patrimoniul mondial UNESCO si ramane astazi printre cele mai vizitate si faimoase monumente din lume. Odata capitala a Imperiului Mogul (sec. 16-18), Agra se afla la o ora si jumatate de mers cu trenul expres din New Delhi. Turisti din Intreaga lume viziteaza zona, dar nu pentru ruinele fortaretei construite de acest imperiu, ci pentru a vedea cu ochii lor Taj Mahal-ul.

El este cel mai faimos monument din India, magnific templu ce aminteste lumii bogata civilizatie a unei tari care a fost treptat inghitita de industrializare. Taj Mahal-ul este cu adevarat cel mai bine pastrat monument-mormant din lume. Poetul englez Edwin Arnold il descria ca fiind “nu un monument de arhitectura ci dragostea unui imparat incrustata in piatra”. Este amplasat pe malul raului Yamuna, care servea ca mijloc de aparare a Fortaretei de la Agra, centru al Imperiului Mogul pana la mutarea capitalei la Delhi In 1637. Taj Mahal-ul a fost construit de al cincilea imparat mogul, Shah Jahan, in memoria celei de-a doua sotii Mumtaz Mahal, printesa persana musulmana. Imparateasa a murit dupa nasterea celui de-al 14-lea copil, alaturi de sotul sau, in timpul campaniei de zdrobire a rebeliunilor din Burhanpur. Moartea ei l-a afectat intr-atat pe imparat incat parul i-a albit in numai cateva luni. Inainte de ultima suflare Mumtaz l-a rugat pe Imparat patru lucruri: sa-i construiasca un mormant, sa se recasatoreasca, sa-si iubeasca fiii si sa-i viziteze mormantul la aniversare. Sahul a pierdut la decesul sotiei sale nu numai o consoarta, ci si un abil si inteligent sfetnic politic. Asa a jurat imparatul ca va construi un edificiu funerar maret si fara egal In lume. Constructia Taj Mahal-ului a demarat in 1631 si a durat 22 de ani. Se spune ca 20 de mii de oameni ar fi fost trimisi sa munceasca aici. Materialele erau aduse din intreaga Indie si din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei “flote” ce numara 1000 de elefanti. Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj Mahal-ul a devenit “simbolul dragostei eterne”. Cladirea “rasare” din peisajul roscat, asezata fiind pe o terasa de marmura alba care pune in evidenta uriasul dom si cele patru minarete. Ansamblul inchide in interior o gradina deosebit de frumoasa cu fantani arteziene iar aleea principala, care porneste de la intrarea impozanta, este strajuita de arbori ornamentali. Complexul mai cuprinde in afara de palatul propriu zis si doua moschei construite in acelasi stil inconfundabil. Inauntrul domului se afla sicriul imparatesei incrustat cu pietre pretioase. Atat de stralucitoare sunt interioarele incat au fost descrise ca fiind “proiectate de uriasi si finisate de bijutieri”. Singurul obiect asimetric din interiorul domului este sicriul imparatului care a fost construit alaturi de cel a reginei, cativa ani mai tarziu. Aceeasi marmura este intalnita si in camera mortuara, care prezinta sculpturi cu modele florale.

Cu toate ca este un mormant, este adevarat - deosebit, pluteste intre cer si pamant cu formele lui simetrice perfecte si cu gradinile din jur reflectandu-se in oglinda lacului imprejmuitor. In fata acestor minuni, turistii raman realmente gura casca. Monument al dragostei trainice, Taj Mahalul are multe locuri ce se ascund ochilor vizitatorilor grabiti. Baza rectangulata a cladirii este ea insasi un simbol. Poarta principala se aseamana unui val, pe care femeile Indiei il poarta in noaptea nuntii. Binecunoscutele imagini ale Taj-ului nu corespund intru totul legendei, poeziei si romantismului despre care Rabindranath Tagore obisnuia sa spuna ca este “o lacrima pe obrazul timpului”. Culorile ansamblului se schimba de la ora la ora si de la anotimp la anotimp asa incat Taj Mahalul si mormantul pe care il gazduieste nu sunt niciodata la fel. Ca o bijuterie straluceste Taj-ul in lumina lunii, captata de nenumaratele pietre pretioase incrustate in marmura. La rasarit intreg ansamblu pare roz, iara seara alb-galbui. Schimbarea culorilor se spune ca este simbolul starii de spirit a femeilor. Imparatul intentiona sa construiasca pe celalalt mal al raului o replica a monumentului din marmura neagra si un pod. Din pacate pentru el si pentru posteritate, care ar fi avut ocazia sa vada un monument unic, totul s-a rezumat la un plan grandios. In vremurile de demult, existau aici usi de argint, iar in interior era amplasat un grilaj de aur masiv si o textura de perle direct pe lespedea funerara. Acestea au fost furate.

Cladirea este situata intr-un decor natural si comunica cu exteriorul printr-o poarta inalta si masiva, care este simbolul clar al intrarii in paradis. Aceasta era fabricata din argint masiv si nituita cu cuie de argint, insa, din cauza ca era foarte grea, s-a scufundat. A fost inlocuita cu una din alama, mult mai usoara. Imparatul s-a stins din viata fara sa-si vada visul implinit dar a reusit sa implineasca primele doua dorinte ale sotiei sale. Desi iubire puternica pentru sotia calauzitoare de vieti, nu a incetat nici chiar in momentul mortii sotului iubit, totusi soarta le-a mai pregatit inca ceva celor doi, Taj Mahal-ul se schimba din cauza poluarii, acesta isi schimba culoarea, in galben si in pofida restrictiilor impuse activitatilor industriale si circulatiei rutiere. Pentru conservarea monumentului, Curtea Suprema indiana a ordonat in urma cu zece ani inchiderea sau mutarea turnatoriilor, caramidariilor si sticlariilor din apropierea Taj Mahal-ului, situat la Agra, in nordul tarii. Numai vehiculele electrice sunt autorizate In apropierea mormantului, iar calitatea aerului este masurata regulat. ‘Cu toate acestea, depunerea de particule de materie In suspensie pe marmura alba a Taj Mahal-ului ii da o tenta galbena la suprafata, potrivit unui raport parlamentar ale carui concluzii au fost publicate marti de ziarul Times of India. Comisia recomanda aplicarea unui tratament pe baza de argila pe fatada monumentului, asa cum s-a mai facut deja in trecut.

O cale sigura de a adauga personalitate si functionalitate oricarei gradini este amenajarea unor alei care sa faca plimbarea prin aceasta o placere, chiar si dupa ce solul a fost inmuiat de o ploaie zdravana.
Printre cele mai populare si practice tipuri de alei se numara si aleile discontinui, realizate din dale plasate la intervale de un pas intre ele.

Nu oricine se poate lauda ca are o peluza cu gazonul perfect…cel putin nu pentru mult timp! Circuland de obicei pe aceeasi “ruta”, gazonul ajunge pana la urma sa fie traversat de o veritabila carare, destul de inestetica…Si atunci ce e de facut? Haideti sa realizam o veritabila alee …de pasi japonezi! Nu numai ca vom proteja iarba si vom evita noroiul din zilele ploioase, dar efectul estetic va fi remarcabil!

Cu o mare varietate de stiluri, materiale, texturi, forme si culori, dalele pot fi perfect armonizate in orice proiect de amenajare peisajera.Dalele din piatra naturala bruta sau trunchiuri de copac sectionate transversal sunt perfecte pentru o gradina in stil rustic.
Foarte bune sunt placile din roci sedimentare sau metamorfice precum ardezia, calcarul sau cuartitul. Frumusetea naturala a pietrei naturale este accentuata de fosilele ajunse in structura rocilor in timpul proceselor seculare de creare a acestora.
In schimb, pentru o gradina urbana sau cu un stil mai elevat puteti folosi dale cu forme regulate, finisate. Acestea pot fi din piatra naturala sau obtinute din amestecuri pe baza de ciment, turnate in matrite de diverse forme si dimensiuni.
In cazul dalelor artificiale, folosind pigmenti de culoare in compozitia acestora se poate obtine o gama variata de culori, rezistente la trecerea anilor. Mai mult chiar, in timp, dalele pot capata o patina ce le va spori farmecul si le va da un aspect natural.

Realizarea unei alei din dale este foarte simpla, fiind la indemana oricui isi doreste acest lucru. Si nu este vorba doar de instalarea dalelor in sol ci si de fabricarea acestora!
Daca va doriti o alee unica, nu ezitati sa va produceti singuri dalele, decorandu-le conform unei teme indragite. Puteti crea un mozaic folosind bucati de ceramica, portelan sau sticla colorata. O alta optiune de decorare este pictarea dalelor.

Sau, de ce nu, dalele pot capata orice forma dorita de dumneavoastra, de la flori sau frunze la animale sau insecte! Dalele produse manual sunt ideale pentru alei de mici dimensiuni, cu rol mai degraba decorativ decat functional. Puteti crea sau achizitiona dale decorative atat de frumoase incat veti avea o strangere de inima inainte de a pasi pe ele! In ceea ce priveste montarea, dalele pot fi amplasate direct pe sol sau pe un pat de nisip sau pietris margaritar.
Este important sa spatiati suficient dalele pentru a permite ierbii sa creasca intre ele. Pentru a nu va impiedica aveti insa grija ca inaltimea dalelor sa nu depaseasca prea mult nivelul solului !

Putini botosaneni stiu ca in judet exista o biserica unica in tara prin faptul ca este strajuita de un zid pe care se afla Iisus Hristos si cei 12 apostoli, statui din piatra, in marime naturala. Se pare ca in Europa ar mai exista o biserica similara. Biserica se afla in comuna Hiliseu, la doi kilometri de satele Hiliseu-Horia si Hiliseu-Crisan, intr-un cadru natural deosebit, la poalele padurii Calugarita. Localnicii s-au obisnuit sa-i vada pe Iisus si pe cei 12 apostoli nu numai zugraviti in icoanele din biserici, ci si pe zidul care strajuieste Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Statui din piatra, peste care timpul parca nu a trecut, stau de veghe locurilor. Pentru cei din zona, statuile reprezinta un lucru obisnuit, dar pentru cei straini este vorba de ceva cu totul inedit. Se spune chiar ca in anii trecuti veneau special sa admire statuile cetateni din tara si strainatate. Biserica din lemn a fost construita in 1802, pe cheltuiala familiei Curt, familie de mosieri din zona. Potrivit datelor culese de fostul preot paroh Teodor Birzu, trecut la cele vesnice, biserica isi trage fiinta de la un schit vechi de calugarite, ce se afla in mijloc de codru. Cine si cind a ridicat acest schit, nu se stie.
  
  Monument la granita Uniunii Europene  

La biserica se ajunge pe trei dumuri, dar toate de pamint. Am fost condusi acolo de Catalin Culiceanu, viceprimarul comunei. Se intentioneaza chiar ridicarea in vecinatatea acestuia a unei pensiuni care sa atraga turisti. Cum plouase cu o zi in urma, prevazator, viceprimarul ne doteaza cu cizme de cauciuc, din acelea pentru situatii de urgenta. Drumul nu este unul simplu, iar oraseanul se resimte atunci cind ia dealul in piept. “Aici cindva era o fabrica de caramizi a boierului Curt si chiar era linie ferata si vagonet cu care se transportau caramizile “, spune viceprimarul rascolind prin amintiri. Acesta mai spune ca potrivit legendelor locului, in vecinatatea bisericii ar exista o pivnita in care s-ar afla obiecte de cult, dar nu se stie exact locatia. Dupa aproape jumatate de ora, ajungem in virful dealului, unde intr-un cadru natural deosebit, se afla lacasul de cult. Prima data, ochii se opresc la zidul din piatra pe care strajuiesc cele 13 statui, martori muti la doua veacuri de existenta. Trecem usor de un gard din scinduri si ajungem mai aproape de zid. Monumentul religios completeaza de fapt clopotnita bisericii. In centru, pe zid, se afla statuia Mintuitorului, flancata de doi ingeri care au miinile impreunate a rugaciune. De o parte si de alta a Mintuitorului se afla dispuse statuile apostolilor. Cite sase. Chipurile lor sint diferite, comun fiind parul lung si barba. Unii tin in miini o carte, crucea sau un manuscris. Linistea tulburata de ciripitul unor pasari si impozantele statui indeamna la meditatie si rugaciune. Impozantele statui parca-ti spun ca numai credinta este vesnica. Prezenta lor indeamna la piosenie. Calcam atent prin curtea bisericii, unde dam de un monument funerar, pe care se afla o cruce si alti doi ingeri ingenuncheati. Intram cu aceeasi smerenie in bisericuta de lemn aflata in aceeasi curte. In pridvor pe un perete, se afla un fel de blazon al familiei Curt, doi balauri sculptati din lemn, cu cozile inlantuite. Incuietoarea veche de la usa bisericii nu cedeaza, astfel ca nu putem vizita biserica unde se afla si portretele membrilor familiei Curt. Pina prin 1996 aici se tineau slujbele religioase, dar dupa ridicarea bisericii noi din Hiliseu-Crisan, aici se oficiaza slujba doar pe 15 august, cind se praznuieste Adormirea Maicii Domnului. Pentru ca asezamintul sa nu fie parasit, se doreste reinfiintarea unei manastiri de maici. In curtea bisericii se mai afla citiva pruni girboviti de atita rod si doi nuci.

Calugari asteptati de la Sihastria Putnei

  In drumul spre locul unde am lasat masina, ne intilnim cu Maria Tudose, ce are locuinta chiar linga biserica. Ea este cea mai obisnuita cu prezenta apostolilor, pe care o considera benefica, dar spune ca oamenii trebuie sa-si poarte si singuri de grija. Preotul paroh spune ca schitul de maici ar fi fost intr-un desis, acolo unde se banuieste ca ar fi si oarece vestigii, dar nimeni nu a avut curajul sa caute. “Noi am reacoperit biserica cu dranita, prin contributia primarului de Radauti care este fiu al satului. Am vorbit cu staretul de la Manastirea Sihastria Putnei si este posibil ca in toamna sa vina aici doi calugari care sa slujeasca si sa se ocupe de biserica. Oamenii sint foarte legati de acel loc “, mai spune preotul Gabriel Derscariu. Un alt obiectiv de interes din zona este biserica din Corjauti, ctitorie a boierului Ionita Basota. Despre aceasta se spune ca ar fi fost ctitorita in 1813, la Pomirla. Acolo s-a ridicat o alta biserica din zid, iar cea din lemn era disputata de satenii din Corjauti si Hliboca, sat aflat acum peste granita. Din dispozitia boierului Basota, biserica a fost desfacuta, transportata la Corjauti si recladita intr-o singura noapte.