Published by admin on 24 Mar 2008
Manastirea Horezu
Manastirea Horezu (Manastirea Hurezu), cea mai de seama ctitorie a domnului martir Constantin Brancoveanu (1688-1714), sinteza a artei romanesti din acel timp, a fost construitaintre anii 1690 si 1693, biserica mare a asezamantului fiind tarnosita la 8 septembrie 1693. Insemnarile marelui domnitor, aflate in biblioteca manastirii, arata ca “intr-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie si am inceput a zidi manastire”.
Interesul domnului Constantin Brancoveanu pentru ridicarea acestui sfant lacas este documentat si in crezul sau, asa cum apare el pe pisania care se afla deasupra usii de intrare in biserica mare a manastirii: “Nu voi intra in salasul case mele, nu voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaus tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iocob”.
Lucrarile de constructie si decorare ale ansamblului au fost date spre supraveghere lui Parvu Cantacuzino, varul primar al domnitorului. Dupa moartea acestuia in anul 1691 este numit ispravnic Cernica Stirbei, fost mare armas.

Definitivarea lucrarilor a avut loc in toamna anului 1697, dar biserica mare fusese terminata deja la 1693. Boltile bisericii fusesera finisate in iunie 1692, data dupa care fura initiate lucrarile de pictura murala. Iata ce nota insemnarile sale marele domn: “…septembrie 6, miercuri, am sosit la Hurezi si manastirea tarnosit septembrie 8 vineri…” .
Manastirea, cel mai mare ansamblu monastic din Romania, este construitape valea raului Romanii de Jos, in satul care la acea vreme se numea Hurezi (actual Romanii de Jos), nume care ulterior a fost luat de targul de peste deal, actualul oras Horezu, intr-un colt pitoresc sub muntii Capatanii, unde singuratatea si linistea este tulburata doar de strigatul huhurezilor, pasarea care a dat si denumirea locului. La data intemeierii exista in vecinatatea Hurezilor un schit, al carui ctitor ramane necunoscut. Satul se afla in domeniul Brancovenilor inca inainte de urcarea pe tron a intemeitorului manastirii actuale.
Mesterii care creaza aceasta capodopera, impulsionati de spiritul ctitorului Constantin Brancoveanu, sunt Istrate lemnarul, Vucasin Caragea pietrarul si Manea vataful zidarilor. Cei care au executat pictura, terminatala 30 septembrie 1694, au fost Constantin Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ichim. Ei imortalizeaza in pronaosul bisericii mari chipurile celor doua familii, familia Brancoveanu si familia Cantacuzino.
Lacasul este o remarcabilarealizare a artei brancovenesti, care se distinge prin originalitate, maestria liniilor si culorilor.
Iata ce spunea despre executia maiastra a pridvorului sfantului lacas marele istoric al neamului, Nicolae Iorga: “Frumos pridvor pe stalpi lucrati cu o mare bogatie de podoabe… cu un rand de stalpi tot asa mestesugiti sculptati… flori de piatra in jurul usii celei mari si a tuturor ferestrelor”. In lucrarea sa “Bizant dupa Bizant”, Iorga caracteriza manastirea cu formele ei renascentiste drept “…continuatoare a civilizatiei romane, ai carei mostenitori in Europa de Rasarit sunt romanii” .
La 25 aprilie 1695 ilustrul ctitor al lacasului inzestreaza manastirea, asa cum reiese dintr-un hrisov, cu o serie de mosii din Valcea, Dolj, Mehedinti si Ilfov.
Ansamblul monastic
Intreg ansamblul se remarca prin conceptul unitar. El este structurat pe axa principalaest-vest, pe care sunt aliniate gradat patru lacase de cult, construite in etape diferite si de ctitori diferiti.
Ansamblul monastic se compune din:
- Biserica propriu-zisaa manastirii, ctitorita de marele domnitor si carturar Constantin Brancoveanu, aflata in centrul incintei cu hramul Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena.
- Biserica bolnitei, ctitorita de doamna Maria, sotia domnitorului, la 1696.
- Schitul “Sfintilor Apostoli”, ctitorit de staretul manastirii Ioan Arhimandritul la 1698.
- Schitul Sfantului Stefan, numit astfel dupa numele fiului cel mare al domnitorului, ctitorit de acesta la 1703.
Incinta principala, pe plan dreptunghiular, este flancatala nord de corpul etajat al chiliilor, cu fatada structurata in mod armonios de anfilada de arcade. La sud se afla resedinta domneasca, incununata de turnul clopotnita si avand o impunatoare sala de sfat. Pe latura de vest se aflasala trapezei si, deasupra acesteia, paraclisul.
Manastirea Horezu a fost inclusa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Biserica principala
Construita intre 1690 si 1693 pe un plan trilobat, biserica Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena dezvolta modelul Bisericii episcopale a Manastirii Curtea de Arges in sensul unor forme mai elansate si prin adaugarea unui pridvor tipic stilului brancovenesc, cu arcade sustinute de zece coloane de piatra, impodobite cu ornamente tipice Renasterii tarzii. Fatadele sunt decorate cu panouri dreptunghiulare si firide ornamentale cu cercuri.
Ancadramentul usii de intrare este din marmura sculptata, pisania contine stema Tarii Romanesti si pe cea a familiei Cantacuzino. Drept constructori ai edificiului sunt mentionati Manea, “vataf al zidarilor”, Istrate lemnarul si Vucasin Caragea pietrarul.
Biserica adaposteste un deosebit de valoros ansamblu de pictura murala, executat intre anii 1692 si 1694 de mesterii greci Constantinos si Ioan, precum si de mesterii zugravi romani Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim. Pe langa scenele religioase se afla, in pronaos, o galerie de portrete ale Brancovenilor, Basarabilor si ale Cantacuzinilor.
Ciclul incepe cu portretul lui Datco din Brancoveni, boier care a trait la inceputul secolului al XVI-lea, cu Basarab al III-lea cel Batran si postelnicul Constantin Cantacuzino, culminand cu tabloul votiv care-i reprezintape membrii contemporani ai familiei Brancoveanu.
Catapeteasma monumentala, din lemn de tei sculptat si poleit, precum si candelele de argint sunt donate de Doamna Maria Brancoveanu. In posesia manastirii se aflasi alte valoroase obiecte de cult, in mare parte danii din timpul intemeierii bisericii: picturi, sculpturi in piatrasi in lemn.
Primul staret al manastirii, Ioan Arhimandritul, este inmormantat in biserica principala.
Domnitorul Constantin Brancoveanu ctitorise asezamantul dorind sa-si afle un loc de veci in incinta acestuia. Conform acestei destinatii biserica adaposteste si mormantul domnitorului, nefolosit deoarece Brancoveanu a fost inmormantat la biserica Sfantul Gheorghe din Bucuresti.
Biserica a fost reparata si restaurata in 1827, 1872, 1907-1912 si 1954-1964.
O ctitorie a Doamnei Maria din 1696, bolnita a fost finisata in 1699 si contine picturi ale mesterilor romani Preda, Nicolae si Ianache.
Edificiul a fost construit in 1698 si pictat in 1700 de ierodiaconul Iosif si de Ion.
“Biblioteca lui Constantin Brancoveanu”
Constantin Brancoveanu, ca om de o aleasa cultura a epocii sale, distingandu-se prin inteligenta si mult echilibru politic, reuseste sainfiinteze tipografii si sa tipareasca numeroase carti. Din acest motiv manastirea Hurezi devine un puternic centru cultural al Tarii Romanesti. Aici a infiintat domnitorul vestita biblioteca, ramasa peste veacuri sub denumirea de Biblioteca lui Constantin Brancoveanu, care mai numara in prezent aproximativ 4000 de volume. Catalogul bibliotecii intocmit la 1791, arata ca aceasta dispunea pe vremea aceea de 382 de volume de carte tiparita si 46 de manuscrise. De remarcat este ca dintre acestea 115 volume erau scrise in limba romana. Despre importanta acestei biblioteci graieste inscriptia din 1708, aflata deasupra usii edificiului: ” Biblioteca de hrana dorita sufleteasca aceasta casa a cartilor imbie inteleapta imbelsugare”. Aceasta biblioteca cuprinde importante lucrari ale vremii: Odiseea lui Homer (tiparitala Basel la 1541), Tragediile lui Euripide (tiparite la Basel in 1551), Novellae adaugate de Iustinian I cel Mare Codexului sau (tiparite la Paris in 1568), precum si lucrari ale istoricilor bizantini (Ana Comnena, Laonic Chalcocondil, Ioan Zonaras, Constantin Manasses).
Dragostea de slova romaneasca a domnului erudit determina chemarea arhimandritului Ioan din Campulung, pentru a copia pe la 1700 cunoscuta carte populara “Varlaam si Ioasaf”. Tot acesta va mai scrie “Pomelnicul manastirii Hurezi”.
Pe la 1754 vine la Hurezi invatatul Rafail. Acesta transcrie “Halima” (1783) si ne lasa importante insemnari despre Viata lui Petru cel Mare si Istoria Rusiei. Alt carturar, Dionisie Eclesiarhul, scrie in 1788 “Intrebari si raspunsuri ale dumnelui Constantin Cantacuzino, fratele raposatului Serban Voievod Cantacuzino”. Dionisie este si cel care pune in circulatie o editie in trei volume a culegerii O mie si una de nopti. Multi alti carturari au lasat de asemenea posteritatii lucrari de importanta covarsitoare pentru cultura romana.



