Piatra Naturala

Ansamblul sculptural Constantin Brancusi de la Targu-Jiu, cunoscut si sub numele de Ansamblul monumental de la Targu-Jiu, este un omagiu adus eroilor cazuti in timpul primului razboi mondial, proiectat si construit de Constantin Brancusi. Cele trei componente sculpturale - Masa tacerii, Poarta sarutului si Coloana fara sfarsit - sunt dispuse pe aceiasi axa, orientata de la apus spre rasarit, cu o lungime de 1275 m.

Masa tacerii, lucrata in calcar, reprezinta masa dinaintea confruntarii cu batalia la care urmeaza sa participe combatantii. Timpul este dispus in clepsidrele-scaune care-l masoara. Totul decurge in tacere.

Poarta sarutului, construita din travertin, este poarta prin care se face trecerea spre o alta viata. Motivul sarutului, prezent pe stalpii portii, ar putea fi interpretat si ca ochii care privesc spre interior.

Coloana fara sfarsit, sau a recunostintei fara sfarsit, considerata de catre Sydnei Geist punctul de varf al artei moderne, reprezinta un adevarat “testament spiritual” al artistului, un adevarat axis mundi, menit parca sa sprijine in vesnicie bolta cerului. Inalta de 29,33 m, este constituita din 17 module romboidale din fonta.
Ansamblul a fost inaugurat la data de 27 octombrie 1938. In epoca zisa a realismului socialist, Brancusi a fost contestat ca unul din reprezentantii formalismului burghez cosmopolit. Abia in 1964 a fost redescoperit in Romania ca un geniu national si, in consecinta, ansamblul de la Targu-Jiu a putut fi amenajat si ingrijit, dupa ce fusese lasat in paragina un sfert de veac.

Blocurile de calcar de la Badila
Blocurile de calcar de la Badila reprezinta o rezervatie geologica si paleontologica, situata pe Valea Buzaului, in judetul Buzau, reprezentand blocuri de calcar de tip Staniberg, pe o suprafata de 100 hectare. Buzaul si-a creat aici o vale ingusta care nu tine decat 5 km, cu 40 de blocuri de roci mai dure care opun rezistenta raului, cele mai mari avand dimensiuni de 7 m inaltime, 6-10 m lungime si 5-7 m latime. Pe blocurile de piatra s-au descoperit resturi de alge de toate genurile.

Granitul si calcarele de la Albesti
Granitul si calcarele de la Albesti este o rezervatie geologica situata in judetul Arges, langa orasul Campulung Muscel. Aici se afla doua formatiuni geologice si paleontologice cu o importanta insemnatata stiintifica, fapt pentru care au fost declarate rezervatii ale naturii. Rezervatia granitului de la Albesti prezinta peste 80 de blocuri de granit cu dimensiuni diferite, raspandite pe o suprafata de 250 m2. Aceste blocuri au culoarea roz si se compun din cuart, microcline perlitic, plagioclaz alterat, biotit si sericit fin. Cele mai mari au infatisarea unor capite de 1, 5 m inaltime si 1, 5-2, 5 m diametru. Ele sunt acoperite cu o vegetatie bogata de ierburi, arini, aluni, ciresi salbatici etc. Se remarca un sector central cu blocuri mari, a caror suprafata este acoperita de muschi si licheni. In jur apar sase ansambluri de blocuri mai mici din care ies in evidenta una sau doua stanci cu diametrul de pana la 1,5 m. De la rezervatia de granit spre vest la 1,8 km se ajunge la rezervatia de calcare sau «Piatra de la Albesti». Aceasta reprezinta un calcar gros de 15 m care are la baza culoarea albicioasa sau galben cafeniu si cu nuante cenusii, reprezentand calcarul impur, iar in partea superioara o culoare rosietica (calcar lipsit de material detritic). Ambele rezervatii sunt acoperite cu nevertebrate si vertebrate ca dinti de rechin fosil (Lamma elegans, Myliobatis) sau numeroase echinoderme, foraminifere, brahiopode si crustacee decapode.

Calcarele de la Turnu Rosu
Calcarele de la Turnu Rosu (Porcesti) reprezinta o rezervatie geologica de varsta eocena, situata in comuna Turnu Rosu, la poalele Muntilor Fagaras, aproape de defileul Oltului, judetul Sibiu. Calcarele de la Porcesti au atras atentia cercetatorilor datorita bogatiei faunei fosile, cu peste 180 de forme de foraminiferi, coralieri, viermi, echinoderme, bivalve, gasteropode, reptile si pesti. Un interes aparte il prezinta cele 63 de specii de pesti si rechini, dominante fiind Lamna si Carcharodon, ultimul fiind un richin gigant. Mai exista si specii valoroase de moluste (Petcan, Conus, Volunta, Ostrea, Lucina, Matica), chiar si dinti de crocodil.

Coloanele de bazalt de la Racos
Coloanele de bazalt de la Racos sunt situate in apropiere de statia feroviara cu acelasi nume, in judetul Brasov, pe malul drept al Oltului si fac parte dintr-o cariera exploatata de la inceputul secolului nostru. Zona protejata are o suprafata de 1,05 hectare. Bazaltele pot fi observate in multe cariere care pot fi inca exploatate. Roca are culoarea neagra, compacta sau poroasa, avand si vacuole umplute cu cuart. Coloanele de bazalt se gasesc in comuna Racosul de Jos, intre localitatile Rupea si Hoghiz si la Comana de Jos. La Racos, bazaltele au inaltimea de 15 m si sunt drepte, putand fi analizata structura petrografica in detaliu. La Comana de Jos exista o vale denumita Piatra Cioplita, unde aceasta este taiata in unele portiuni in calcare triasice.

Blocurile de calcar de la Badila
Blocurile de calcar de la Badila reprezinta o rezervatie geologica si paleontologica, situata pe Valea Buzaului, in judetul Buzau, reprezentand blocuri de calcar de tip Staniberg, pe o suprafata de 100 hectare. Buzaul si-a creat aici o vale ingusta care nu tine decat 5 km, cu 40 de blocuri de roci mai dure care opun rezistenta raului, cele mai mari avand dimensiuni de 7 m inaltime, 6-10 m lungime si 5-7 m latime. Pe blocurile de piatra s-au descoperit resturi de alge de toate genurile.

Granitul si calcarele de la Albesti
Granitul si calcarele de la Albesti este o rezervatie geologica situata in judetul Arges, langa orasul Campulung Muscel. Aici se afla doua formatiuni geologice si paleontologice cu o importanta insemnatata stiintifica, fapt pentru care au fost declarate rezervatii ale naturii. Rezervatia granitului de la Albesti prezinta peste 80 de blocuri de granit cu dimensiuni diferite, raspandite pe o suprafata de 250 m2. Aceste blocuri au culoarea roz si se compun din cuart, microcline perlitic, plagioclaz alterat, biotit si sericit fin. Cele mai mari au infatisarea unor capite de 1, 5 m inaltime si 1, 5-2, 5 m diametru. Ele sunt acoperite cu o vegetatie bogata de ierburi, arini, aluni, ciresi salbatici etc. Se remarca un sector central cu blocuri mari, a caror suprafata este acoperita de muschi si licheni. In jur apar sase ansambluri de blocuri mai mici din care ies in evidenta una sau doua stanci cu diametrul de pana la 1,5 m. De la rezervatia de granit spre vest la 1,8 km se ajunge la rezervatia de calcare sau “Piatra de la Albesti”. Aceasta reprezinta un calcar gros de 15 m care are la baza culoarea albicioasa sau galben cafeniu si cu nuante cenusii, reprezentand calcarul impur, iar in partea superioara o culoare rosietica (calcar lipsit de material detritic). Ambele rezervatii sunt acoperite cu nevertebrate si vertebrate ca dinti de rechin fosil (Lamma elegans, Myliobatis) sau numeroase echinoderme, foraminifere, brahiopode si crustacee decapode.

Calcarele de la Turnu Rosu
Calcarele de la Turnu Rosu (Porcesti) reprezinta o rezervatie geologica de varsta eocena, situata in comuna Turnu Rosu, la poalele Muntilor Fagaras, aproape de defileul Oltului, judetul Sibiu. Calcarele de la Porcesti au atras atentia cercetatorilor datorita bogatiei faunei fosile, cu peste 180 de forme de foraminiferi, coralieri, viermi, echinoderme, bivalve, gasteropode, reptile si pesti. Un interes aparte il prezinta cele 63 de specii de pesti si rechini, dominante fiind Lamna si Carcharodon, ultimul fiind un richin gigant. Mai exista si specii valoroase de moluste (Petcan, Conus, Volunta, Ostrea, Lucina, Matica), chiar si dinti de crocodil.

Canarelele de la Harsova
Rezervatia paleontologica si geologica Canarelele de la Harsova este situata in apropierea orasului Harsova, judetul Constanta, pe malul Dunarii intr-o zona calcaroasa, langa ruinele vechiului castru roman Carsium, in judetul Prezinta o suprafata de 5, 30 ha, cu mai multe puncte fosilifere si calcare jurasice care apar la zi, zona unica in tara. Acest deposit fosilifer a fost descoperit in anul 1867 de catre K.Peters. In partea de est a portului Harsova s-au identificat blocuri groase de 0, 5-1 m cu ramasite de corali sau spongieri.

Grunjul sau Piatra Alba
Grunjul sau Piatra Alba este o rezervatie geologica situata in judetul Buzau, in apropiere de comuna Manzalesti. La confluenta raului Jghiabu cu Slanicul se impune in peisaj un bloc piramidal de culoare alb-cenusiu-cenusiu care a primit numele de “Grunj” cu sensul de grumaz si cea de piatra alba de la culoarea care se zareste din departare.. Este alcatuit din depozite tectonifere, indeosebi dintr-un tuf dacic de culoare alb-verzuie prins intre stratele de marne si gresii cu pozitii aproape verticale.

Mai mult sau mai putin cunoscute, aceste rezervatii reprezinta atractii mai ales pentru speologi si geologi, insa oricare dintre noi ar fi placut surprins de varietatea formelor pe care de mii de ani natura le modeleaza.

Insula Paştelui (spaniolă Isla de Pascua) este o insulă din Pacificul de Sud dependentă de Chile. Pentru localnici insa, ea se numeste Rapa Nui adica ‘Buricul Pamantului’.

Aceasta se afla la 2250 km de minuscula insula Pitcairn si la 3747 km de coasta Americii de Sud. E atat de indepartata incat e o minune ca a fost descoperita inainte de perioada navigatiei moderne, dar indraznetii marinari polinezieni, care au colonizat insulele risipite din Oceanul Pacific, au ajuns aici intre anii 450 si 690 d.H si au pus bazele unei populatii care a prosperat in totala izolare timp de 1000 de ani.
Denumirea de Insula Pastelui i-a fost data de navigatorul Jacob Roggeveen, care a redescoperit-o, din greseala, in ziua de Pasti a anului 1722.

Primii navigatori europeni care la începutul sec. al XVIII-leaau păşit pe Insula Paştelui n-au putut să-şi creadă ochilor. Pe acest petic de pământ, aflat la o distanţă de 3600 km de coasta chiliană, au descoperit sute de statui imense, răspândite pe întreaga insulă.

Munţi întregi fuseseră de-a dreptul răsturnaţi, roca vulcanică dură ca fierul fusese tăiată ca o bucată de unt, iar stânci imense cântărind zeci de mii de tone zăceau prin diferite locuri unde nu ar fi putut fi prelucrate. Sute de statui uriaşe, unele atingând 10-12 m înălţime şi cântărind 50 de tone, contemplă până în ziua de azi cu ochii lor lipsiţi de viaţă, aidoma unor roboţi monstruoşi care aşteaptă clipa când vor fi din nou puşi în funcţiune, de călătorul aflat în trecere pe aceste meleaguri. Iniţial, aceşti coloşi purtau şi nişte pălării, dar acestea nu contribuie cu nimic la dezlegarea misterului. Daca mai adăugam la aceasta şi faptul că pălăriile, în greutate de peste 10 tone, zăceau departe de capetele de piatră ale statuilor carora le aparţineau, urmând ca apoi să fie ridicate la înalţimea necesară, se poate înţelege că ele nu fac decât să încâlcească şi mai mult dezlegarea enigmei.

Prin preajma unora dintre aceşti coloşi s-au găsit nişte tabliţe de lemn acoperite cu un fel de hieroglife speciale. Cea mai mare parte dintre tabliţe au dispărut, iar în zilele noastre nu mai există decât vreo 10, răspândite prin muzee, însă, până în prezent, nu a putut fi descifrată nici una dintre ele.

Cercetările întreprinse de Thor Heyerdahl, cu privire la aceşti coloşi misterioşi, au scos la iveală faptul că pe teritoriul insulei s-ar fi succedat trei forme de civilizaţii distincte, prima părând, în chip paradoxal, a fi fost cea mai evoluată. De-a lungul peretilor stâncoşi ai insulei şi de jur-împrejurul craterelor vulcanice, exploratorul a descoperit sute de statui începute, dar neterminate. Mii de unelte, nişte simple topoare de piatră, erau împrăştiate la rândul lor, ca şi cum lucrul ar fi fost întrerupt pe neaşteptate. Insula Paştelui se află situată departe de orice continent şi de orice civilizaţie. Luna şi stelele par mai apropiate pentru locuitorii insulei decât orice alt uscat. Nici-un arbore nu creşte în acest sol vulcanic.

Nici nu poate fi vorba de a explica transportul coloşilor cu ajutorul unor trunchiuri de lemn. Insula nu a putut să hranească mai mult de 2000 de oameni (astăzi nu mai există decât câteva sute). De asemenea, nu se poate presupune că, într-un trecut îndepărtat, insula ar fi fost aprovizionată pe cale maritimă cu hrană şi îmbrăcăminte. Cine a putut atunci desprinde asemenea blocuri de piatră direct din munte, ca apoi să le prelucreze şi să le transporte fără ajutorul unor trunchiuri de lemn, la câţiva kilometri depărtare? Cine le-a dat forma definitivă, le-a şlefuit, le-a ridicat în picioare? Şi cum le-au mai fost puse pe cap şi aceste pălării de 10 tone, a căror piatră provenea din altă carieră decât cea a statuilor?

Una dintre concluzii a fost ca acestea reprezinta conducatorii unui popor stravechi. Asemeni piramidelor egiptene aceste blocuri de piatra aveau menirea de a pastra vie amintirea stramosilor, ceea ce au si reusit, nemiscate de mai bine de 5000 de ani.