Piatra Naturala

Putini botosaneni stiu ca in judet exista o biserica unica in tara prin faptul ca este strajuita de un zid pe care se afla Iisus Hristos si cei 12 apostoli, statui din piatra, in marime naturala. Se pare ca in Europa ar mai exista o biserica similara. Biserica se afla in comuna Hiliseu, la doi kilometri de satele Hiliseu-Horia si Hiliseu-Crisan, intr-un cadru natural deosebit, la poalele padurii Calugarita. Localnicii s-au obisnuit sa-i vada pe Iisus si pe cei 12 apostoli nu numai zugraviti in icoanele din biserici, ci si pe zidul care strajuieste Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Statui din piatra, peste care timpul parca nu a trecut, stau de veghe locurilor. Pentru cei din zona, statuile reprezinta un lucru obisnuit, dar pentru cei straini este vorba de ceva cu totul inedit. Se spune chiar ca in anii trecuti veneau special sa admire statuile cetateni din tara si strainatate. Biserica din lemn a fost construita in 1802, pe cheltuiala familiei Curt, familie de mosieri din zona. Potrivit datelor culese de fostul preot paroh Teodor Birzu, trecut la cele vesnice, biserica isi trage fiinta de la un schit vechi de calugarite, ce se afla in mijloc de codru. Cine si cind a ridicat acest schit, nu se stie.
 Â
  Monument la granita Uniunii Europene  

La biserica se ajunge pe trei dumuri, dar toate de pamint. Am fost condusi acolo de Catalin Culiceanu, viceprimarul comunei. Se intentioneaza chiar ridicarea in vecinatatea acestuia a unei pensiuni care sa atraga turisti. Cum plouase cu o zi in urma, prevazator, viceprimarul ne doteaza cu cizme de cauciuc, din acelea pentru situatii de urgenta. Drumul nu este unul simplu, iar oraseanul se resimte atunci cind ia dealul in piept. “Aici cindva era o fabrica de caramizi a boierului Curt si chiar era linie ferata si vagonet cu care se transportau caramizile “, spune viceprimarul rascolind prin amintiri. Acesta mai spune ca potrivit legendelor locului, in vecinatatea bisericii ar exista o pivnita in care s-ar afla obiecte de cult, dar nu se stie exact locatia. Dupa aproape jumatate de ora, ajungem in virful dealului, unde intr-un cadru natural deosebit, se afla lacasul de cult. Prima data, ochii se opresc la zidul din piatra pe care strajuiesc cele 13 statui, martori muti la doua veacuri de existenta. Trecem usor de un gard din scinduri si ajungem mai aproape de zid. Monumentul religios completeaza de fapt clopotnita bisericii. In centru, pe zid, se afla statuia Mintuitorului, flancata de doi ingeri care au miinile impreunate a rugaciune. De o parte si de alta a Mintuitorului se afla dispuse statuile apostolilor. Cite sase. Chipurile lor sint diferite, comun fiind parul lung si barba. Unii tin in miini o carte, crucea sau un manuscris. Linistea tulburata de ciripitul unor pasari si impozantele statui indeamna la meditatie si rugaciune. Impozantele statui parca-ti spun ca numai credinta este vesnica. Prezenta lor indeamna la piosenie. Calcam atent prin curtea bisericii, unde dam de un monument funerar, pe care se afla o cruce si alti doi ingeri ingenuncheati. Intram cu aceeasi smerenie in bisericuta de lemn aflata in aceeasi curte. In pridvor pe un perete, se afla un fel de blazon al familiei Curt, doi balauri sculptati din lemn, cu cozile inlantuite. Incuietoarea veche de la usa bisericii nu cedeaza, astfel ca nu putem vizita biserica unde se afla si portretele membrilor familiei Curt. Pina prin 1996 aici se tineau slujbele religioase, dar dupa ridicarea bisericii noi din Hiliseu-Crisan, aici se oficiaza slujba doar pe 15 august, cind se praznuieste Adormirea Maicii Domnului. Pentru ca asezamintul sa nu fie parasit, se doreste reinfiintarea unei manastiri de maici. In curtea bisericii se mai afla citiva pruni girboviti de atita rod si doi nuci.

Calugari asteptati de la Sihastria Putnei

  In drumul spre locul unde am lasat masina, ne intilnim cu Maria Tudose, ce are locuinta chiar linga biserica. Ea este cea mai obisnuita cu prezenta apostolilor, pe care o considera benefica, dar spune ca oamenii trebuie sa-si poarte si singuri de grija. Preotul paroh spune ca schitul de maici ar fi fost intr-un desis, acolo unde se banuieste ca ar fi si oarece vestigii, dar nimeni nu a avut curajul sa caute. “Noi am reacoperit biserica cu dranita, prin contributia primarului de Radauti care este fiu al satului. Am vorbit cu staretul de la Manastirea Sihastria Putnei si este posibil ca in toamna sa vina aici doi calugari care sa slujeasca si sa se ocupe de biserica. Oamenii sint foarte legati de acel loc “, mai spune preotul Gabriel Derscariu. Un alt obiectiv de interes din zona este biserica din Corjauti, ctitorie a boierului Ionita Basota. Despre aceasta se spune ca ar fi fost ctitorita in 1813, la Pomirla. Acolo s-a ridicat o alta biserica din zid, iar cea din lemn era disputata de satenii din Corjauti si Hliboca, sat aflat acum peste granita. Din dispozitia boierului Basota, biserica a fost desfacuta, transportata la Corjauti si recladita intr-o singura noapte.

Ansamblul sculptural Constantin Brancusi de la Targu-Jiu, cunoscut si sub numele de Ansamblul monumental de la Targu-Jiu, este un omagiu adus eroilor cazuti in timpul primului razboi mondial, proiectat si construit de Constantin Brancusi. Cele trei componente sculpturale - Masa tacerii, Poarta sarutului si Coloana fara sfarsit - sunt dispuse pe aceiasi axa, orientata de la apus spre rasarit, cu o lungime de 1275 m.

Masa tacerii, lucrata in calcar, reprezinta masa dinaintea confruntarii cu batalia la care urmeaza sa participe combatantii. Timpul este dispus in clepsidrele-scaune care-l masoara. Totul decurge in tacere.

Poarta sarutului, construita din travertin, este poarta prin care se face trecerea spre o alta viata. Motivul sarutului, prezent pe stalpii portii, ar putea fi interpretat si ca ochii care privesc spre interior.

Coloana fara sfarsit, sau a recunostintei fara sfarsit, considerata de catre Sydnei Geist punctul de varf al artei moderne, reprezinta un adevarat “testament spiritual” al artistului, un adevarat axis mundi, menit parca sa sprijine in vesnicie bolta cerului. Inalta de 29,33 m, este constituita din 17 module romboidale din fonta.
Ansamblul a fost inaugurat la data de 27 octombrie 1938. In epoca zisa a realismului socialist, Brancusi a fost contestat ca unul din reprezentantii formalismului burghez cosmopolit. Abia in 1964 a fost redescoperit in Romania ca un geniu national si, in consecinta, ansamblul de la Targu-Jiu a putut fi amenajat si ingrijit, dupa ce fusese lasat in paragina un sfert de veac.

Insula PaÅŸtelui (spaniolă Isla de Pascua) este o insulă din Pacificul de Sud dependentă de Chile. Pentru localnici insa, ea se numeste Rapa Nui adica ‘Buricul Pamantului’.

Aceasta se afla la 2250 km de minuscula insula Pitcairn si la 3747 km de coasta Americii de Sud. E atat de indepartata incat e o minune ca a fost descoperita inainte de perioada navigatiei moderne, dar indraznetii marinari polinezieni, care au colonizat insulele risipite din Oceanul Pacific, au ajuns aici intre anii 450 si 690 d.H si au pus bazele unei populatii care a prosperat in totala izolare timp de 1000 de ani.
Denumirea de Insula Pastelui i-a fost data de navigatorul Jacob Roggeveen, care a redescoperit-o, din greseala, in ziua de Pasti a anului 1722.

Primii navigatori europeni care la începutul sec. al XVIII-leaau păşit pe Insula Paştelui n-au putut să-şi creadă ochilor. Pe acest petic de pământ, aflat la o distanţă de 3600 km de coasta chiliană, au descoperit sute de statui imense, răspândite pe întreaga insulă.

Munţi întregi fuseseră de-a dreptul răsturnaţi, roca vulcanică dură ca fierul fusese tăiată ca o bucată de unt, iar stânci imense cântărind zeci de mii de tone zăceau prin diferite locuri unde nu ar fi putut fi prelucrate. Sute de statui uriaşe, unele atingând 10-12 m înălţime şi cântărind 50 de tone, contemplă până în ziua de azi cu ochii lor lipsiţi de viaţă, aidoma unor roboţi monstruoşi care aşteaptă clipa când vor fi din nou puşi în funcţiune, de călătorul aflat în trecere pe aceste meleaguri. Iniţial, aceşti coloşi purtau şi nişte pălării, dar acestea nu contribuie cu nimic la dezlegarea misterului. Daca mai adăugam la aceasta şi faptul că pălăriile, în greutate de peste 10 tone, zăceau departe de capetele de piatră ale statuilor carora le aparţineau, urmând ca apoi să fie ridicate la înalţimea necesară, se poate înţelege că ele nu fac decât să încâlcească şi mai mult dezlegarea enigmei.

Prin preajma unora dintre aceşti coloşi s-au găsit nişte tabliţe de lemn acoperite cu un fel de hieroglife speciale. Cea mai mare parte dintre tabliţe au dispărut, iar în zilele noastre nu mai există decât vreo 10, răspândite prin muzee, însă, până în prezent, nu a putut fi descifrată nici una dintre ele.

Cercetările întreprinse de Thor Heyerdahl, cu privire la aceşti coloşi misterioşi, au scos la iveală faptul că pe teritoriul insulei s-ar fi succedat trei forme de civilizaţii distincte, prima părând, în chip paradoxal, a fi fost cea mai evoluată. De-a lungul peretilor stâncoşi ai insulei şi de jur-împrejurul craterelor vulcanice, exploratorul a descoperit sute de statui începute, dar neterminate. Mii de unelte, nişte simple topoare de piatră, erau împrăştiate la rândul lor, ca şi cum lucrul ar fi fost întrerupt pe neaşteptate. Insula Paştelui se află situată departe de orice continent şi de orice civilizaţie. Luna şi stelele par mai apropiate pentru locuitorii insulei decât orice alt uscat. Nici-un arbore nu creşte în acest sol vulcanic.

Nici nu poate fi vorba de a explica transportul coloşilor cu ajutorul unor trunchiuri de lemn. Insula nu a putut să hranească mai mult de 2000 de oameni (astăzi nu mai există decât câteva sute). De asemenea, nu se poate presupune că, într-un trecut îndepărtat, insula ar fi fost aprovizionată pe cale maritimă cu hrană şi îmbrăcăminte. Cine a putut atunci desprinde asemenea blocuri de piatră direct din munte, ca apoi să le prelucreze şi să le transporte fără ajutorul unor trunchiuri de lemn, la câţiva kilometri depărtare? Cine le-a dat forma definitivă, le-a şlefuit, le-a ridicat în picioare? Şi cum le-au mai fost puse pe cap şi aceste pălării de 10 tone, a căror piatră provenea din altă carieră decât cea a statuilor?

Una dintre concluzii a fost ca acestea reprezinta conducatorii unui popor stravechi. Asemeni piramidelor egiptene aceste blocuri de piatra aveau menirea de a pastra vie amintirea stramosilor, ceea ce au si reusit, nemiscate de mai bine de 5000 de ani.